A fost un om de aur.
— Iar acesta? — nepotul continua să întrebe.
— Acesta este fiul meu, adică bunicul tău — Mihai Andrei.
— Fiul?
A murit demult? — a întrebat băiatul.
— De ce să fi murit? — a încruntat bunica. — E în viață.
— Nu prea am înțeles…
Ana-Maria, care și ea privea fotografiile pe care nu le mai văzuse de mult, s-a ridicat și a ieșit din cameră.
Cum să-i explice unui adolescent de ce rudele bunicului și bunicii încă nu i-au iertat niciodată pe fiica „rebelă” și nu s-au uitat niciodată la nepot.
Elena Georgiana nu a vrut să mintă pe Andrei, care de mic copil avea încredere totală în ea.
I-a spus simplu:
— Știi, dragul meu, așa se întâmplă uneori în viață: cei mai apropiați și dragi oameni devin deodată străini.
Cândva îți voi povesti de ce fiul meu a uitat că are mamă.
Doar că hai să nu fie astăzi.
Nu vreau să stric o seară atât de frumoasă.
— Hai, bunicuță.
Dacă nu vrei să spui, nu spune.
Mai bine recunoaște: mergeai des la dansuri?
Sigur nu ai ratat niciun bal școlar, nu?
O asemenea frumusețe cu siguranță avea o mulțime de admiratori.
— Nici pe departe — a răspuns bunica șugubăț, bucuroasă că nepotul schimbase singur subiectul neplăcut. — Nu am fost niciodată la vreun bal școlar.
Nimeni nu m-a invitat.
Și nici nu prea aveam timp pentru dansuri.
La mama eram șase copii: cei mici, cei mai mici.
Și părinții ne-au crescut pe fete cu strictețe.
Așa că despre balul școlii puteam doar să visez. – Exact ca Cenușăreasa… – spuse Andrei visător și schimbă iarăși subiectul conversației.
Părinții Anei Maria au apărut când Andrei era deja în clasa a XII-a.
Au venit, ca să zicem așa, să-l vadă pe nepot și să-l îndrume pe calea cea bună.
Până atunci, băiatul știa deja ce se întâmplase între rude înainte de nașterea lui.
Elena Georgiana, așa cum promisese, i-a povestit despre asta: cu grijă și tact.
Fără să acuze pe nimeni și fără să încerce să-l facă pe nepot să se poarte rău cu rudele.
Concluziile le-a tras Andrei singur.
Nu s-a grăbit să cunoască bunicul și bunica, nu a întrebat nimic pe mama.
Doar a început să aibă mai mare grijă de ea, înțelegând că el este singura ei sprijin.
Pentru că Ana Maria nu a încercat niciodată să-și construiască o viață personală.
Așa că, atunci când au venit oaspeți neașteptați, nimeni nu s-a aruncat în brațele lor.