— Desigur, va fi. — a fost de acord Andrei Moldovan, aruncând telefonul într-o parte. — Doar că e păcat, ea face mereu totul doar pentru Pasha. — restul serii, bărbatul a fost cu sentimente tulburate.
Speram foarte mult că surprizele din partea soacrei s-au terminat, dar nu a fost deloc așa. La câteva săptămâni după vestea despre apartament, liniștea noastră a fost tulburată de o bătaie insistentă la ușă. Am mers să deschid și am văzut-o pe Elena Popescu stând în prag, ținând într-o mână o geantă mare, iar în cealaltă un troler cu roți.
— Coborâți jos și ajutați-mă să urc lucrurile la etajul vostru, mă mut la voi — a anunțat soacra.
— Andrei! — am strigat tare, fără să o las pe femeie să intre în casă.
— Ce se întâmplă? — Andrei Moldovan a ieșit din cameră și a privit surprins la mama lui.
— Fii dragă, descurcă-te cu soția ta, mă ține în prag. — s-a plâns Elena Popescu.
— Mama ta spune că se mută la noi. — i-am explicat soțului ce se întâmplă.
— Ce? Și de ce? — Andrei Moldovan s-a uitat uluit la mama sa.
— Ți-am spus, acum apartamentul este al lui Pasha, să stea singur, să-și pună viața în ordine, iar eu rămân cu voi.
— Ce idee grozavă ai avut! — a exclamat Andrei Moldovan nemulțumit. — Deci apartamentul e pentru Pasha, iar noi mai primim încă un locatar?
— Cum îți este rușine, eu sunt mama ta! — s-a indignat soacra.
— Cum vă imaginați să trăim împreună? — am intervenit eu în dispută. — Noi cu Andrei într-o cameră, Sergiu Ionescu în cealaltă, iar dumneavoastră unde?
— Eu mă voi înțelege foarte bine cu Sergiu Ionescu, copilului mic nu-i trebuie o cameră întreagă.
— El trebuie să aibă propriul spațiu. — am replicat eu.
— Ce importanță are?! — Andrei Moldovan nu a mai rezistat. — Chiar dacă am avea o casă întreagă, nu aș permite așa ceva. Ia-ți bagajele și du-te la Pasha, cu noi nu vei locui.
— Foarte ușor. — Andrei Moldovan s-a apropiat de mama sa. — Hai, te ajut să încarci totul înapoi în mașină. — și a încercat să ia trolerul Elenei Popescu.
— Pur și simplu mă dai afară pe ușă? — soacra se uita furioasă la Andrei.
— Da, exact așa. — Andrei Moldovan a apăsat butonul liftului. — Soția mea e rea, nici eu nu sunt un fiu perfect, de ce ai vrea să locuiești cu noi?
— Chiar Elena Popescu, îți va face plăcere să vezi ticurile mele de maimuță, ai grijă de tine. — am spus cu un zâmbet ironic.
— Nu vă voi ierta asta, să mă dai afară pe stradă!
— Nu pe stradă, ci la apartamentul tău. — a corectat-o Andrei Moldovan, trăgând trolerul în lift.
Elena Popescu nu voia să se liniștească mult timp, țipa că nu avem dreptul să procedăm așa, că suntem o familie și alte astfel de lucruri. Spre bucuria mea, Andrei Moldovan era hotărât și nu ceda în fața niciunei rugăminți a mamei sale. Când a coborât-o jos, s-a dovedit că acolo îl aștepta o mașină mare, încărcată cu cutii cu lucrurile cu care soacra plănuia să se mute la noi. În final, toate lucrurile ei s-au întors înapoi, iar Paul Georgescu a tot adus înapoi toate bagajele în apartament.
Acest episod l-a convins definitiv pe Andrei că familia lui adevărată suntem noi cu Sergiu Ionescu. Pasha a avut tupeul să-l sune și să țipe că nu avea dreptul să-și alunge mama și că și el trebuie să stea bine-mersi, iar din cauza lui Andrei asta nu se va întâmpla. Andrei Moldovan a ascultat tăcut toate reproșurile fratelui mai mic, apoi i-a dorit viață fericită cu mama și a închis telefonul. Relațiile stricte au fost un preț mic pentru libertatea noastră, iar Andrei a înțeles asta perfect. Era dezamăgit de familia lui, dar acasă la noi totul era bine. Am reușit să păstrăm lumea noastră mică, unde ne era confortabil și cald, iar scandalurilor și reproșurilor nu era loc.