Femeia nu-și dorea deloc să fie cineva martor la scandalul ei cu soțul. Dar de la Anca nu era așa ușor…
Femeia nu voia deloc ca cineva să fie martor la scandalul ei cu soțul. Dar scapă de Anca nu era deloc ușor. Aceasta o urma insistent pe Elena până chiar în apartament.
Când femeia a deschis ușa cu cheia ei, a rămas pur și simplu fără cuvinte la ce a văzut. Aproape că a leșinat pe podea.
În momentul în care Elena și Anca au intrat în hol, o tânără necunoscută, fără niciun pic de haine pe trupul său suplu, trecea din bucătărie spre dormitor. Ținea în mâini două pahare pline cu șampanie, după culoare și bulele care se revărsau agitat.
— Bună ziua! — a spus politicoasă, fără să pară deloc surprinsă de intrarea lor. — Scuzați-mă pentru aspect, o să îmi pun ceva pe mine imediat. Nu mă așteptam să vină cineva.
— Păi uitați-vă la ea, încă și salută! Ar fi trebuit să-i fie rușine, să se sperie, să ceară iertare soției, să-i cadă la picioare, dar ea zâmbește! Ce fel de oameni sunt ăștia! — s-a indignat Anca, care privea scena de după spatele gazdei. — Soției? — s-a mirat fata.
— Deci șampanie beți? A mea… cea pe care am cumpărat-o de ziua mea… — a spus Elena, derutată, căci voia să spună și să facă cu totul altceva.
— O, scuzați-mă, vă rog! Nu știam că e șampania voastră. Credeam că pisicuțul vostru a cumpărat-o special pentru această întâlnire, spuse fata zâmbind la fel de drăguț.
— Pisicuțul? — a oftat Elena cu o expresie ciudată pe chip. — Pisicuțul, zici?
Înăuntrul ei creștea și se extindea un singur sentiment, care-i împingea pieptul, creierul și toate părțile corpului: dorința de a apuca de părul lung această nimfă care se plimbă prin apartament goală.
— Dar unde e pisicuțul? — a strigat Elena, simțind în sfârșit un val de putere și fugind spre dormitor, împingând pe lângă ea fata slabă cu paharele în mâini.
Nimfa a sărit în lateral, șampania s-a vărsat. Anca, mulțumită, și-a notat în gând că dreptatea începea să triumfe. Curiozitatea a împins-o să o urmeze pe Elena în dormitor, după ușa căruia tocmai se ascunsese gazda furioasă.
Dar, spre marele dezamăgire al vecinei, acolo era suspect de liniște.
Elena stătea în mijlocul camerei și privea confuz bărbatul care acum zăcea pe patul ei. El se acoperea speriat cu pătură. Pentru că se aștepta să vadă prietena cu șampania, nu pe Elena, stăpâna apartamentului, și pe vecina ei curioasă.
— Mihai? — a spus ea surprinsă. — Ce cauți aici? Și unde e Misha?
Elena s-a pierdut și mai tare când a văzut nu pe cine se aștepta. — Nu știu. Probabil la muncă, răspunse și Mihai, care părea și el șocat.
— Și tu cum ai ajuns aici? Și cine e asta cu tine? — indicând spre necunoscută care se ridicase din băltoaca de șampanie, întrebă Elena, tot mai furioasă.