— E o nesimțire să mă împingi! M-am lovit, o să-mi apară vânătăi. Mă împing fără să se uite, — intră în cameră fata jignită. — Mihai, spune-le tu…
— Ce? Tocmai eu vă voi spune una și alta! Ce dracu, ai făcut o mizerie în casa altcuiva, nu? — Elena apucă primul lucru care îi căzu în mână, un extensor pe care soțul îl folosea să-și antreneze mușchii brațelor, și începu să-l lovească pe Mihai, în același timp încercând să-l țină departe pe fata care voia să-l apere.
— A-a-a! Ce faci? Oprește-te, nebuno! — țipă prietena lui Mihai. — O să fac poze cu vânătăile după! O să răspunzi pentru asta…
— Ia asta, ia! Primiți încă! O să vă învăț să nu vă mai băgați în paturile altora! Uite cât de deștepți vă credeți! — nu se potolea Elena.
— Dar cine e asta? Elena, nu? Vrei ajutor? Dă-i, dă tare! — se învârtea în jurul ei Anca, care în sfârșit așteptase momentul culminant.
— Anca, du-te acasă, nu e momentul acum, jur pe Dumnezeu! — aproape că o alungă Elena.
— Nu, dar cine e? Spune-mi, sunt curioasă! — nu se lăsa vecina. — Dar Andrei unde e?
— Du-te, du-te! Nu e treaba ta! — Elena îi închise ușa în nas.
Apoi se întoarse în cameră.
— Bine, acum cu voi, prieteni! — spuse Elena sever, aruncând în colțul camerei un dispozitiv de fitness. — Mihai, cum ți-a venit ideea asta, spune-mi!
— Păi, ce să zic… E o chestie de tinerețe, — răspunse nepotul soțului, frecându-și locurile vânătite. Reușise deja să se ridice și să se îmbrace, cât timp gazda nu era în cameră.
— De unde ai tu cheile de la apartamentul nostru? Vorbește, nenorocitule! Le-ai furat?
— Ce spui? Andrei mi-a cerut să mă uit la calculatorul Ioanei, a zis că trebuie reparat. De mult mă ruga, iar azi am avut timp. Așa că l-am sunat, i-am spus că pot să vin la voi să văd ce și cum. Unchiul mi-a dat cheile.
— Și ce caută aici prietena ta? — întrebă Elena, referindu-se la acompaniatoarea lui Mihai.
— Păi, am chemat-o cu mine… Ce e rău în asta? Atâta timp cât a fost posibil, am profitat. Nu te supăra, Elena, bine? E o chestie de tinerețe…
— Strângeți totul imediat și dați-vă drumul! Să nu mai rămână nici urmă de voi aici. Cu soțul meu o să am o discuție separată.
După ce oaspeții nepoftiți au părăsit apartamentul, Elena îl sună pe soțul ei. Surprinzător, acesta răspunse destul de repede.
— Știu tot, mi-a sunat Mihai, — îl anticipă ea. — Scuză-mă.
— Scuză-mă? Și atât? Ești nebun? Cum ți-a venit ideea asta? Acum toți vecinii vor crede că aduci femei străine acasă, fără mine! — spuse Elena, deja fără supărare, cu sufletul ușurat.
— N-am crezut că o să aducă pe cineva cu el. De-acum înainte o să fiu mai deștept. Promit solemn — nu mai dau chei nimănui.
— Exact! Trebuie să gândești înainte să faci ceva. Că eu aproape că am înnebunit până am văzut cine e în apartamentul nostru. Așa o să omor pe cineva, fără să vreau, și apoi o să stau după gratii pe nedrept.
Soții râseră veseli. Totul e bine când se termină cu bine.