În acel moment a înțeles că relațiile lor nu mai sunt ce-au fost.
— Bine, — a spus ea, încercând să se stăpânească. — Dacă asta vrei cu adevărat, nu te voi opri.
Se părea că Andrei nu se aștepta la un asemenea răspuns.
S-a oprit în loc, apoi, neștiind ce să spună, a ieșit din cameră.
Ioana a rămas singură, simțind un gol în piept.
Înțelegea că nu e doar o excursie — e un simbol că relația lor a început să se destrame.
În acea noapte, Ioana a avut dificultăți să adoarmă, gândindu-se cât de repede s-a schimbat totul.
Și-a amintit cum visa la o viață împreună, cum construiau planuri de viitor cu Andrei.
Dar acum toate astea păreau îndepărtate și inaccesibile.
A doua zi, Ioana s-a trezit auzind pași și zgomote venind din bucătărie.
Și-a deschis ușor ochii și a văzut cum Andrei și Elena, deja pregătiți de plecare, se încălțau în grabă în hol.
Pe fața soțului nu era nici o umbră de remușcare, doar siguranța că face totul corect.
Ioana a simțit cum furia și supărarea încep să fiarbă în ea. „Andrei!” strigă ea, ieșind din cameră. „Chiar pleci?”
Dar el, fără să se întoarcă, continua să se încălțe, iar soacra îi aruncă doar o privire de adio, plină de dispreț.
Ioana a rămas singură în apartamentul gol, simțind cum lumea din jurul ei se prăbușește.
S-a așezat pe canapea și a încercat să înțeleagă ce se întâmplase.
Acest interior în nuanțe roșii o irita, la fel ca tot ce se întâmplase în ultima vreme.
Își amintea cum visaseră împreună cu Andrei o viață comună, cum își vor aranja casa, cum vor rezolva problemele împreună.
Ioana încă refuza să creadă că Andrei a ales să plece cu mama lui în loc să facă împreună renovarea.
Ioana încerca să se ocupe cu muncă, dar gândurile despre Andrei și decizia lui nu o părăseau.
Își amintea cum el spunea mereu că familia este cel mai important lucru, iar acum plecase, lăsând-o singură.
În sufletul ei creștea sentimentul de trădare.
Seara, Ioana a hotărât că nu mai poate rămâne în acel apartament.
Și-a strâns lucrurile și a plecat la mama ei.
Pe drum se gândea cum să explice tot ce se întâmplase.
Mama o susținuse mereu, dar acum Ioana nu știa cum să-i spună că mariajul ei era pe punctul de a se destrăma.
Când a intrat în casă, Maria Elena a ieșit imediat în întâmpinarea fiicei. „Ioana, ce s-a întâmplat?” întrebă văzând-o așezată pe canapea, cu privirea pierdută în podea. „Andrei a plecat cu mama lui la Constanța,” rosti Ioana, cu fața plină de furie și supărare. „Nu înțeleg cum a putut să facă asta.” „Ce?” exclamă Maria Elena, necrezând în cuvintele fiicei. „Tu ești soția lui! Asta e cel puțin anormal.” „Nu știu ce să fac, mamă,” începu Ioana să plângă. „Simt că el nu mă înțelege, că între noi nu mai este ce a fost.” „Poate ar trebui să vorbiți?” sugeră mama. „Să vă explicați unul altuia ce simțiți.”
Ioana dădu din cap, dar în adâncul sufletului știa că discuția cu Andrei nu va fi ușoară.
Nu știa dacă el va putea să-i înțeleagă sentimentele sau dacă siguranța lui că are dreptate va fi mai puternică.
A doua zi, Ioana hotărî să încerce să ia legătura cu soțul.
A luat telefonul și i-a format numărul, dar de fiecare dată când auzea tonul de apel, inima i se oprea.
Încerca iar și iar, dar el pur și simplu închidea apelurile.
Dezamăgirea și supărarea creșteau.
Ioana simțea cum disperarea creștea în ea.
Nu putea să creadă că Andrei se distanța atât de ușor de ea, de parcă trei ani de relație nu ar fi însemnat nimic pentru el.
Deodată, telefonul ei a sunat.
Pe ecran apăru numele Elena.
Ioana nu știa ce să creadă.
Răspunse, iar soacra începu imediat să vorbească, fără să aștepte salutul. „Ioana, vreau să înțelegi: Andrei acum se odihnește și nu vreau să-l deranjezi.”
„Te rog, nu-i mai suna,” spuse Elena severă.
„Dar eu doar vreau să vorbesc cu el!” exclamă Ioana, simțind că vocea îi tremură de emoție. „E important!”
„Important?” rîse ironic soacra. „Important pentru tine, nu pentru el.
El este acum cu mine și nu-i voi permite să-i strici odihna cu mofturile tale.”