Ioana simți cum furia începe să-i fiarbă în interior. „Nu-s mofturi!
Eu sunt soția lui!” strigă ea, dar Elena deja închisese convorbirea.
Ioana a rămas singură, simțind cum lumea din jurul ei se prăbușește.
Ea înțelegea că nu era doar o neînțelegere — era sfârșitul.
Nu mai putea să suporte o asemenea atitudine.
În acea seară, stând pe canapeaua din casa părinților, Ioana a luat o decizie.
Nu va mai discuta nimic cu Andrei.
Nu va mai aștepta ca el să-și dea seama că a făcut ceva greșit.
Nu va mai tolera umilința și disprețul nici din partea soțului, nici, cu atât mai puțin, din partea mamei lui.
A doua zi, Ioana a adunat toate documentele necesare și a depus cererea de divorț.
A fost o decizie dificilă, dar știa că aceasta este singura cale de a-și recăpăta controlul asupra vieții sale.
Când Andrei și Elena s-au întors din Constanța, erau plini de impresii și entuziasm.
Elena a început să povestească cât de frumoasă era fata care se apropiase de Andrei să se prezinte.
Ea vorbea intenționat tare, ca să audă Ioana, dacă era acasă.
— Era pur și simplu uimitoare! — exclama Andrei cu entuziasm, fără să observe că în apartament nu era nimeni.
— Nici eu nu știu ce face ca să arate așa în costum de baie… Elena, auzindu-l, a adăugat cu un zâmbet ironic: — Da, fiule, astfel de fete întotdeauna atrag atenția.
Dar știi bine că ai o soție și ea trebuie să înțeleagă că tu ești bărbat.
În cele din urmă, Andrei și-a dat seama că în apartament nu era nimeni.
Nimeni nu îi întâmpina, iar din bucătărie nu venea miros de mâncare.
A scos telefonul și a început să formeze numărul Ioanei, dar ea nu răspundea.
De fiecare dată când auzea tonul de apel, inima îi strângea de îngrijorare.
Nu înțelegea de ce nu ridică receptorul.
— Poate că astăzi lucrează la birou? — a presupus Elena, dar în vocea ei se simțea o notă de nemulțumire.
Andrei continua să sune, dar Ioana respingea apelurile.
În cele din urmă, a decis să dea telefon socrului, sperând că aceasta o va putea ajuta.
— Alo, Maria Elena, sunt eu, Andrei — a început el, dar cuvintele i-au fost întrerupte de un glas aspru al socrului.
— Andrei, nu pot vorbi acum.
Ioana se odihnește și nu vreau să o deranjezi.
Te rog, nu o mai suna — a spus ea, imitând comportamentul Elenei.
— Dar este important!
Vreau doar să vorbesc cu ea! — a încercat Andrei să protesteze.
Important? — a întrebat Maria Elena cu un ton batjocoritor. — Pentru tine poate, dar nu și pentru ea.
Ea se odihnește după muncă acum.
Andrei a simțit cum furia îl cuprinde.
Voia să spună ceva, dar socrul deja a închis apelul.
A rămas în picioare cu telefonul în mână, fără să creadă ce se întâmplă.
— Ce prostie e asta? — a murmurat el și, fără să aștepte vreun răspuns de la mama sa, s-a îndreptat rapid spre casa Mariei Elena.
Când a ajuns la apartament, a început să bată la ușă, dar nimeni nu deschidea.
A continuat să bată până când, în cele din urmă, a văzut-o pe Ioana deschizând ușa.
Arăta obosită, dar în ochii ei se citea o hotărâre fermă.
— Ioana, eu… — a început el, dar ea l-a întrerupt.
— Nu trebuia să pleci, Andrei — a spus ea, iar în glasul ei se simțea o rană.
— Ai ales-o pe mama ta.
— Nu am vrut să te supăr! — a exclamat el, dar Ioana s-a limitat la un zâmbet ironic.
— Nu ai vrut? — a întrebat ea cu amar.
— Exact asta și căutai.
Dar acum am depus cererea de divorț și nimeni nu va mai îndrăzni să te supere pe tine, micule — a adăugat ea cu o voce intenționat copilăroasă.
I-a întins documentele, iar el, fără să-și creadă ochilor, a văzut că era cu adevărat cererea de divorț.
— Acum va trebui să-ți iei rămas bun de la Audi-ul tău — a adăugat ea cu un zâmbet rece.
Andrei a simțit cum pământul îi lipsește de sub picioare.
Nu putea să creadă că totul s-a schimbat atât de repede.
Stătea fără să știe ce să spună, iar Ioana, fără să aștepte o reacție, a închis ușa.
Rămânând afară, Andrei a realizat că viața lui nu va mai fi niciodată la fel.
Acum va trebui să se întoarcă la mama pentru TOTDEAUNA…