— Fiu, spui? Dar unde ai fost, fiule, când tatăl tău avea nevoie de tine? Unde ai fost când te suna, te ruga să vii? Măcar pentru puțin timp, măcar o zi. Unde ai fost, fiule, când eu stăteam zile întregi lângă patul tatălui tău? Unde ai fost când eu, de unul singur, curățam mizeria după el, întins pe pat? Când aveam grijă de el în spital, îl hrăneam cu lingurița, îl udam, îl schimbam? De ce nu ai venit când te sunam, te rugam să vii? Unde ai fost când eu, o străină, fosta ta soție, care nu-ți place, am îngropat tatăl tău? Singură, de una singură, fără ajutorul tău, Mihai! Și acum ce, tocmai acum ai venit? Nimeni nu te mai așteaptă aici, nu te-am chemat și nici nu vreau să te văd.
— Da nici eu nu-mi ard să te privesc. Ai spus tot? Poți să-ți strângi bagajele și să pleci de aici, draga noastră! Nu înțeleg de ce încă mai stai pe-aici? Crezi că o să-ți cadă ceva? Ia, ține, pentru grija ta față de bătrân, o compensație, să zicem…
Cu aceste vorbe, Mihai a scos portofelul, a scos câteva bancnote de mii și i le-a aruncat Ioanei.
— Pregătește-te, te aștept. Îți dau 30 de minute, după care te dau afară ca pe o pisică pătată.
— Nu, Mihai, de fapt tu trebuie să pleci. Dacă nu părăsești apartamentul MEU, voi suna la poliție. Oh, cât a țipat Mihai când a aflat că nu este moștenitorul și că proprietara apartamentului este fosta lui soție! A țipat atât de tare încât a cutremurat tot blocul de apartamente. Ioana chiar a fost nevoită să cheme poliția când bărbatul a început să se ia la bătaie cu ea, dar nici poliția nu a reușit să-l liniștească și l-au dus la secție. Totuși, Mihai i-a amenințat pe Ioana că, odată eliberat, nu va scăpa ușor. El o va da de gol, cu siguranță! A păcălit bătrânul neputincios, a înșelat, a forțat-o să-i treacă apartamentul pe numele ei, altfel nu se poate. Nu putea tatăl să-și trateze atât de josnic singurul fiu și să-l lase fără moștenire! Se pare că putea, și au fost mulți martori…
Ioana și Mihai au trăit împreună foarte puțin. Este exact cazul când, cum se spune, nu s-au potrivit caracterele.
Mihai — un egoist narcisist căruia îi pasă doar de propria persoană. De fapt, el iubea în viața asta doar pe sine, și asta rar, doar luni. Nu-i plăcea să muncească. Nu, desigur că mergea la serviciu, dar munca era pentru el o povară. Iar salariul era pe măsură. Cu toate acestea, au trăit măcar puțin împreună. La doi ani după căsătorie, Mihai a întâlnit femeia visurilor lui și împreună cu ea a plecat din capitala regională către capitală, că acolo cresc „pâinile în copaci” și banii cad din cer, trebuie doar să întinzi mâna.