— Elena Mirela, aveți cinci minute să vă strângeți lucrurile personale.
Noul proprietar nu place să aștepte.
Agentul de securitate se agita pe loc, evitând să îi privească în ochi.
Elena a trecut încet mâna peste blatul de lemn — ultima rămășiță din viața ei de până acum.
Masa masivă de stejar o alesese ea însăși când deschisese prima cafenea.
Atunci, acum cinci ani, Andrei încă îi susținea ideile. — Am nevoie măcar de o jumătate de oră, — vocea ei era calmă, deși în interior tremura. — Îmi pare rău, dar… — Înțeleg.
A deschis sertarul de jos al mesei.
O fotografie într-o ramă simplă — nunta lor, Elena și Andrei.
Acum părea că zâmbetul soțului din poză fusese fals încă de la început.
Elena a aruncat hotărât fotografia în cutia de carton.
Cincisprezece ani de căsnicie s-au încheiat în cincisprezece minute.
Atât timp i-a trebuit lui Andrei să anunțe divorțul și decizia de a se căsători cu Ioana, o fată de douăzeci și cinci de ani din departamentul de marketing. „Înțelegi, am nevoie de energie tânără, de idei noi”, cuvintele lui încă îi răsunau în urechi.
Elena a pus cu grijă în cutie câteva dosare cu documente, agenda și ceașca ei preferată.
Restul va trebui să îl lase — acum este proprietatea noului stăpân.
Cel pe care Andrei, în ascuns de ea, i-a transferat pachetul majoritar de acțiuni al afacerii lor de familie. — Elena, dragă! — a apărut Simona din boutique-ul vecin, în pragul ușii. — Tocmai am aflat!
Simona, ca întotdeauna, emana o compasiune falsă.
Elena își amintea cum zâmbea lingușitor lui Andrei la petreceri, apoi șoptea în colțuri că „nu merge bine între ea și Elena”. — Mulțumesc, Simona.
Mă descurc. — Desigur, desigur!
Și m-am gândit… poate ai nevoie de un avocat bun?
Am un cunoscut, e o comoară!
Mihai, el… — Simona, timpul s-a terminat, — a întrerupt agentul de pază.
Elena a luat cutia și s-a îndreptat spre ieșire.
A aruncat o ultimă privire biroului primitor în care petrecuse atâtea ore dezvoltând afacerea comună cu Andrei.
Acum nu mai era comună.
Elena a pus cutia pe scaunul din spate al mașinii — singurul lucru pe care Andrei i l-a „generos” lăsat la divorț.
S-a așezat la volan și pentru prima dată în ziua aceea și-a permis să plângă.
Telefonul a vibrat — un mesaj de la Andrei: „Sper că ți-ai luat tot.
Luni începe renovarea cafenelei.
Ioana spunea de mult că interiorul este demodat.”
Elena și-a strâns volanul cu atâta putere încât i s-au înroșit articulațiile.
Cinci ani și-a pus sufletul în această afacere.
Fiecare detaliu al interiorului, fiecare punct din meniu — totul fusese gândit de ea personal.
Și acum vreo interlopă o să schimbe totul?
Fiecare detaliu al interiorului, fiecare punct din meniu — totul fusese gândit personal de ea.