Aceasta din urmă pipăia blana cu interes evident.
Femeile șopteau ceva între ele și, în cele din urmă, doamna a scos din buzunar portofelul și a scos bani din el.
Atunci nervii Andreei nu au mai rezistat.
A intrat în cameră țipând:
– Ce se întâmplă aici, de fapt?
De ce aduci în casa mea străini, mamă?
Și ce faci cu haina de blană?
Elena Maria, luată prin surprindere, nu a știut ce să răspundă imediat.
Dar femeia necunoscută a preferat să clarifice:
– Deci tu ești proprietara acestei haine de blană?
Și o femeie necunoscută a preferat să întrebe:
– Deci dumneavoastră sunteți proprietara hăinuței de blană?
Și nu știți nimic despre vânzare?
Păi, desigur, mă gândeam și eu: cum poate nurca să coste atât de ieftin?
Aproape că am dat-o în bară.
Pleacă, nu e nevoie să mă însoțiți!
Oaspetele s-a retras.
Iar Andreea a rămas singură cu mama ei:
– Fiică, de ce nu ești la serviciu? – a întrebat Elena Maria, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. – Credeam că nu vei veni până seara.
– Ce a fost asta acum? – a întrebat Andreea, gâfâind de furie. – Ai vrut să vinzi lucrul meu?
Haina de blană pe care mi-a dăruit-o Mihai?
– Știi cât costă?
Și oricum, e haina mea și eu o voi purta!
– Apropo, nu intenționam să o vând.
Ce altceva nu știm despre tine, mama mea dragă?
– Atunci de ce stă în dulap?
Tu nu o porți, nu am văzut-o niciodată.
Înseamnă că e un lucru inutil.
Dar ar fi păcat să o arunci.
Așa că am decis să o vând.
Am vrut să te bucur cu un bănuț – să-ți arăt că și din lucruri inutile poți scoate ceva.
Și tu, nerecunoscătoare, iar ții din gură.
– De unde ai găsit cumpărătoarea asta?
– La ultima vizită ți-am fotografiat lucrurile și le-am pus pe internet.
Uite, pentru pantofii ăia din cutii sunt și doritori, ar trebui să vină astăzi.
Spune mulțumesc mamei că mă ocup de lucrurile tale.
Altfel ați rămâne îngropați în mizerie.
– Și cât voiai să scoți pe haina mea?
– Zece mii.
Ce, e falsă, nu?
– Mamă, costă trei sute de mii! – a spus Andreea. – E o blană de nurcă, Mihai mi-a cumpărat-o din prima sa primă de un an.
Și a mai pus bani deoparte pe parcursul anului.
– Cum adică trei sute de mii? – a spus Elena Maria cu voce slabă. – Așa că de asta femeia s-a grăbit să o cumpere?
– Gata, da-mi cheile și dispari din casa mea! – a tunat Andreea, începând să se înroșească. – Și să nu-ți mai pun piciorul aici fără mine sau fără Mihai!
Ba nu, ține-ți cheile, pentru că oricum vom schimba încuietorile!
Indignată de atitudinea fiicei, Elena Maria a ieșit în fugă.
Iar Andreea a început să râdă cu voce tare, înțelegând absurditatea situației.
Nu au mai fost vizite surpriză ale mamei după aceea.
Mihai a schimbat încuietorile.
Iar mama, deși s-a mai supărat, a înțeles că în casa fiicei nu trebuie să se comporte ca stăpână.