În ziua divorțului, Andrei Popescu venise împreună cu Elena Ionescu.
— Felicitări, Ioana, draga mea! La nunta de lemn vă urez! Parcă nu reușesc să-l prind pe Andrei Popescu la telefon… Poate e ocupat?
Ioana, din politețe, i-a mulțumit soacrei. Îi era atât de stânjenitor să stea acolo cu plasele grele în mâini, sprijinind telefonul de umăr. Chiar nu reușea să vorbească cu soțul. Probabil muncea sau iar plecase cu prietenii să se distreze…
Se pusese moda, se relaxa el… Parcă Ioanei nu-i era nevoie să se odihnească.
Femeia a băgat telefonul în buzunar și s-a îndreptat încet spre Constanța. Uite câte cumpărături făcuse, voia să-i facă soțului o sărbătoare. Numai să vină el acasă, cum se spune, fără să fie încurcat.
Ținând strâns de mânerele pungilor, care îi intrau dureros în piele, Ioana a început să urce treptele. În blocul lor din Constanța exista un lift, dar de mult timp nu funcționa. Asociația de proprietari doar promitea, dar fără rezultat…
— Puteți să vă dați la o parte, vă rog — a spus Ioana încet.
Încerca să o ocolească pe o fată care stătea pe casa scărilor. Tânăra, încrucișându-și brațele pe piept, a făcut un pas larg spre stânga și a spus sec „Scuză-mă”.
— Locuiești la numărul cincizeci și șase?
— Da, și ce? — a întrebat Ioana nepăsătoare, visând doar cum își va întinde picioarele obosite după o zi grea de muncă pe canapea. — Eu sunt Elena Ionescu, soția ta.
Aceste cuvinte i s-au părut Ioanei o glumă fără sens. Ce fel de Elena Ionescu? Ce înseamnă asta?
— El nu vrea să vorbească cu tine, tot amână. Dar mie îmi promite că se va căsători. Uite, mi-a dat un inel, mi-a făcut o propunere.
Restul cuvintelor nu mai aveau niciun rost. Ioana a intrat în tăcere în apartament și a închis ușa în urma ei, ca și cum ar fi vrut să se izoleze. S-a sprijinit epuizată de perete, a alunecat în jos, și-a ascuns fața în mâini și a început să plângă.
Nu mai avea putere să se certe și nici dorința să mai vorbească cu soțul.
Vedeți ce cadou i-a pregătit pentru aniversare. Niciun fel de cină Ioana nu a mai vrut să pregătească.
Nu avea puterea să se explice și nici dorința de a vorbi cu soțul nu-i mai trecuse.