Uite ce cadou i-a pregătit pentru aniversare.
Ioana nu a mai pregătit niciun fel de cină. Tortul stătea în frigider, iar ingredientele pentru salate erau așezate pe rafturi. Dispoziția festivă, cândva prezentă, fusese distrusă de veștile proaste.
Andrei Popescu a venit acasă după vreo patru ore. Afară se întunecase, doar câteva felinare risipeau cercurile galbene în fața blocului.
Pe fața lui se putea citi că știa deja că Elena Ionescu apăruse la ușă.
— Și de ce toate astea? De ce vorbești despre copii, despre vise de viitor? Nu-i așa, Andrei Popescu? Ioana îi adresă întrebarea parcă în gol, înțelegând că răspunsul lui nu va schimba nimic. Și în gând îi apărea din nou acea tânără fată, iar cuvintele ei rămâneau întipărite în memorie.
— Hai, lasă! Trăim în lumea modernă. Eh, dacă nu te mai iubesc, ce dacă? Oricum, totul a fost o mare greșeală.
— O greșeală? Când ai realizat asta? Și atunci, de ce te-ai căsătorit cu mine?
— Păi, ești soția ideală — totul curat acasă, muncești, gătești impecabil, niciodată nu am avut nici o obiecție! Ești comodă, bună, drăguță… Dar ea e o frumusețe! O regină! Așa ceva n-am avut niciodată în viața mea!
Andrei Popescu spunea adevărul. Coborând privirea spre podea, ca un băiat obraznic, schița un zâmbet abia vizibil.
Ioana nu putea să vorbească. Nu-i mai rămăseseră întrebări. În piept i se instalase o fiară jalnică și ascuțită. Se zbătea, strângându-i inima rănită.
El fusese confortabil și mulțumit ani de zile, iar acum, când ea îi plictisise, putea alege o femeie frumoasă… Ca și cum Ioana ar fi fost urâtă. Deși se schimbase în anii petrecuți împreună, și Andrei Popescu se schimbase la rândul său. Încercă să scoată niște scuze, dar sunau false și neverosimile. Bărbatul începu să-și strângă tăcut lucrurile. După câteva ore, liniștea se așternu în apartament. Când, dintr-odată, sună telefonul, Ioana răspunse cu reticență.
— Ioana, unde e Andrei Popescu? Vreau să-l felicit. — la celălalt capăt al firului era tanti Ana.
— Andrei Popescu a plecat la amanta lui, tanti Ana. Azi are o sărbătoare cu totul altfel.
Ioana închise imediat telefonul. Aplecându-și capul pe perna moale a canapelei, închise ochii.