– Hei, Olă, eu nu-mi amintesc ce am făcut ieri, și tu întrebi de acum un an.
– I-ai spus lui Andrei că Victor nu este tatăl lui. Cum ți-a venit să spui așa ceva?!
– Ești întreagă la cap? – se indignă Elena Petrescu, – de unde ai scos asta? Eu nu ți-am spus așa ceva!
– Nu trebuia să spun. Eu am înțeles totul și așa.
– Serios? Atunci scuza-mă. Dar Victor, soțul tău, este atât de dur, nu se uită la nimeni. Nu comunică cu nimeni. Și cu Andrei se poartă așa și pe dincolo. Așa că m-am gândit că nu sunt rude. Probabil am înțeles greșit ceva. Și ce s-a întâmplat cu apartamentul? Vă schimbați?
– De unde știi? – Elena Petrescu își măriră ochii de uimire.
– Păi, mi-a spus Andrei. De mult timp.
– Așadar, el plănuia schimbul de mult?
– Da. Încă mă întreba ce și cum să facă.
– Da, așa e. El încă întreba ce și cum să facă.
– Și ce i-ai sfătuit?
– Olya, nu te supăra. Andrei era atât de îngrijorat, atât de chinuit, gândindu-se că familia nu va avea unde locui…
– Ce i-ai spus? – întrebă din nou cu un glas metalic Elena Petrescu.
– Nimic. I-am spus că mai e puțin de așteptat.
– Simplu, Olya! Victor, al tău, are probleme cu inima. Cât crezi că îi mai rămâne? I-am spus lui Andrei că în curând toată moștenirea tatei va fi la dispoziția lui. Până la urmă, cei cu probleme cardiace nu trăiesc mult.
– Și el? – oftă Elena Petrescu.
– A zis că asta nu schimbă nimic, mama rămâne. Apoi a zâmbit și a adăugat:
– Va rămâne singură… Atunci poți să faci din ea frânghii – să le răsuciți…
– Nu poate fi! – strigă Elena Petrescu înspăimântată.
– Ba da, poate! Crezi că sunteți voi speciali? Câtă lume devine dușmană din cauza spațiului locativ! Păi, a propus să facă schimb de apartamente! Și să fi făcut schimbul! Dar nu, vă pare rău. Nu mă mir…
– Te ascult și mă minunez: cum pot exista oameni ca ei?!
– Sunt normali, – a ridicat din umeri prietena, – uitați-vă la voi înșivă.
Elena Petrescu nu a mai continuat discuția. A plecat fără să-și ia rămas bun.
Afară, i-a sunat fiului:
– Niciun schimb nu va fi, – a spus hotărâtă, – tatăl tău e împotrivă și eu îl susțin complet.
– El nu e tatăl meu! – a strigat Andrei.
– Atunci nici eu nu sunt mama ta, – a tăiat-o Elena Petrescu.
Ajunsă acasă, s-a așezat lângă soț și i-a spus calm:
– Știi, Vitya, am fost afară, m-am gândit și am decis că ai dreptate. Subiectul schimbului e închis. Pentru totdeauna.
– Așa e bine, – a răspuns el, – mă bucur că ne-am înțeles corect…