Am petrecut toată ziua gătind, am copt un tort, am tăiat salate.
I-am rugat pe Elena să vină mai devreme ca să mă ajute să aranjez masa.
Intrând în bucătărie, l-am găsit pe Alexandru deja bătând cu degetul în tort. „Alexandru, ce faci?” — „Un desen!” — „Cum să le pun asta oaspeților?”
Elena doar a ridicat din umeri: „Punem lumânările aici, nimeni nu va observa nimic.”
Toată seara a fost gălăgios, îi deranja pe oaspeți când încercau să rostească toasturile, iar spre final s-a băgat sub masă și le trăgea de picioare tuturor.
Elena râdea și filma totul: „Să se distreze, să le facă atmosfera mai veselă oaspeților.”
Peste o săptămână a fost aniversarea mea — 60 de ani.
Am decis să sărbătoresc la un restaurant.
Am organizat totul: mâncăruri gustoase, muzică live.
Dar l-am avertizat din timp pe fiul meu să vină fără Alexandru.
Oaspeții nu intenționau să aducă copii, iar afară nu era niciun loc de joacă sau leagăne.
Și, desigur, Andrei a ignorat cererea.
Alexandru alerga prin sală, țipa și deranja chelnerii.
Oaspeții nu intenționau să aducă copiii, iar afară nu era niciun loc de joacă sau leagăne.
Și, desigur, Andrei a ignorat cererea.
Alexandru alerga prin salon, țipa și deranja ospătarii.
Când aduceau salatele, el intenționat i-a pus piciorul în față ospătarului, iar acesta a scăpat câteva farfurii. — Andrei, asta e prea mult!
Ia-l pe Alexandru acasă, altfel o să răstoarne tot cafeneaua! — Mamă, dar el se joacă. — Din cauza fiului tău trebuie să plătesc acum amendă pentru veselă spartă! — Deci o farfurie e mai importantă decât nepotul?
Andrei s-a supărat, a adunat-o pe Elena și pe Alexandru și a plecat, luând cu el florile primite cadou.
Iar eu, toată seara, nu-mi găseam liniștea.
Sora mea încerca să mă consoleze: — Tu nu ești de vină.
Elena deloc nu se ocupă de educația lui.
Mă doare, nu vreau ca fiul și nora să mă considere o bunică rea.
Îl iubesc pe Alexandru, dar comportamentul lui a devenit insuportabil.
De ce Andrei și Elena nu se ocupă de educația lui?