În această stare au fost „descoperiți” la ora 6 dimineața: liftierul găsise apelul de dinainte de Anul Nou. Imaginea era de-a dreptul… o fată aranjată, dar retezată și un bărbat puțin zvârlit dormeau îmbrățișați pe podea. În jur – cutii de pizza și două sticle goale de șampanie, iar în aer plutea mirosul caracteristic unui spațiu închis de mult timp. – Hei, lume, – liftierul îl atinse pe Cristian pe umăr, – trezirea!
Cristian și Ioana deschiseră ochii… Fata se ridică în grabă, începu să-și aranjeze hainele, întorcându-se cu grijă cu spatele la bărbați. – Văd că v-ați distrat bine? – în vocea liftierului se auzea un râs abia stăpânit. – Excelent!
Nu-i așa, Ioana? – Cristian privi atent spre fata cu care petrecuse noaptea de Anul Nou. În glas îi era o neliniște ca și cum ceva foarte important depindea de răspunsul ei. – Da, totul e minunat, – răspunse Ioana și-și coborî privirea. – Ei bine, atunci e grozav, mă duc, – liftierului îi era clar că abia aștepta să-și revină după sărbătoare, – La mulți ani! Rămânând singuri, tinerii tăcură câteva minute. – Ascultă, – își aminti brusc Cristian, – prietenii noștri probabil că sunt îngrijorați că noi n-am venit. – Așa e, sunt îngrijorați… Nici măcar n-au sunat o dată, – spuse Ioana cu supărare. – Eu nu am luat telefonul cu mine.
Am vrut să mă odihnesc bine.
Dar al tău unde e? Ioana scotoci în geantă. – E aici.
Of, nu funcționează… Am uitat să-l încarc. – Atunci poate ne ducem la ei?
Oamenii sunt îngrijorați. – Hai, sigur dorm. – Nu, Andrei sigur nu doarme!
Nu-i de joacă – prietenul a dispărut! – Andrei? – se miră Ioana, – iar soția lui – Elena? – Da, – privi Cristian confuz către fată. – Se pare că mergeam spre același apartament!
Elena e prietena mea… – Atunci cu atât mai mult să mergem!
Elena gătește bine, iar eu sunt îngrozitor de flămând, – luă Cristian mâna Ioanei, – doar să nu fie Novaci! Râseră amândoi… Ajunși la ușă, Cristian îmbrăcă costumul lui Moș Crăciun și apăsă soneria.
Presupunând că ușa nu se va deschide imediat, atrase Ioana spre el și îi sărută buzele… Ușa se deschise. Andrei și Elena, care, se pare, încă nu se culcaseră, se uitau uimiți la prietenii lor… Tocmai plănuiseră să-i prezinte unul altuia… – La mulți ani! – scoase Andrei. – La mult noroc! – completă Elena. De atunci, tinerii sunt prieteni cu familiile lor.
Și respectă cu strictețe o regulă: de Anul Nou – numai pe scări, pe jos! Niciun Novaci! Deși… Cristian și Ioana își amintesc cu multă căldură noaptea de Anul Nou petrecută în Novaci, care le-a hotărât destinul.
Și în fiecare an, în ajun de Anul Nou, măcar puțin, dar împodobesc Novaci în casa lor… Poate va fi de folos…