Dar nu: trebuie să mă îmbrac frumos, să mă duc în celălalt capăt al orașului, să pretind că am chef de sărbătoare.
Și apartamentul ei clar nu e aranjat.
Măcar să fi avut mintea să curețe paharele de cristal sau o să bem șampanie din sticle tulburi?
Șampanie… Probabil a uitat că eu beau doar demi-sec…
O să opresc să cumpăr, oricum…”
Ajunsă lângă blocul în care prietena primise apartamentul, Elena Ionescu observă că blocul era aproape gol: doar câteva lumini erau aprinse.
„Etajul treisprezece.
Sper că funcționează liftul” – gândi ea.
Se opri, se uită la ceas: 11:20… Așteptă încă vreo zece minute fără motiv și intră în hol.
Liftul funcționa… Apăsă butonul… Păși înăuntru.
După ea, cineva mai intră în cabină: Elena simți foșnetul în spate și un curent rece.
În fața ei stătea Moș Crăciun!
– La mulți ani, frumoaso! – o salută vesel. – Sper să încape toți?
Elena, observând că personajul de sărbătoare ținea în mâini câteva cutii cu pizza, întrebă cu dispreț:
– Acum asta e cadoul?
[Диалог: Или вы разносчик пиццы?
– Нет, – весело ответил неожиданный попутчик, не реагируя на колкие слова …]
— Sau ești curier de pizza?
— Nu, — a răspuns vesel neașteptatul însoțitor, fără să se supere pe cuvintele ironice ale fetei, — un prieten m-a invitat în vizită.
Așa că am decis să fac o surpriză și să vin îmbrăcat în Moș Crăciun.
E Anul Nou după colț!
Abia a rostit aceste cuvinte, că liftul a scârțâit urât și s-a blocat…
— Ei bine, am ajuns, — s-a întors Moș Crăciun spre ușă, pregătindu-se să iasă, dar ușa nu s-a deschis.
— Opa, se pare că am rămas blocați…
— Cum adică blocați? — a exclamat Elena Ionescu și a început să apese frenetic toate butoanele pe rând.
Moș Crăciun a rămas calm:
— E în zadar, dragă!
Șansele ca liftul să se deschidă după astfel de gesturi sunt foarte mici.
A apăsat butonul pentru chemarea liftierului, dar nimeni nu a răspuns la semnal.
Normal: cine ar sta în cabina liftierului chiar înainte de Anul Nou?
Elena Ionescu aproape că a început să plângă.
Gândul că va petrece trecerea în noul an în această cușcă, și încă cu cine nu știe, o măcina.
Pentru cine, se întreba ea, s-a aranjat cu o rochie elegantă, a făcut coafura și a încălțat tocuri înalte?
Fata a început să bată cu pumnii în pereții liftului, ca să-și verse nervii și supărarea.
— Nu merită să te stresezi așa și să te încrunți, — a auzit cuvintele lui Moș Crăciun ca prin ceață, — curând aici o să fie foarte cald.
Și probabil că ne vor lăsa să ieșim abia foarte târziu.
La urma urmei, tot trebuie să sărbătorim Anul Nou.
— Cum poți să spui asta? — s-a indignat Elena Ionescu.
— Și ce propui?
Să strigăm după ajutor?