Imaginea era memorabilă: o fată îmbrăcată festiv, dar dezordonată, și un bărbat ușor îndoit, dormeau îmbrățișați pe podea. În jur — cutii de pizza, două sticle goale de șampanie și un miros specific unei încăperi închise de mult timp.
— Hei, lume bună, — zise liftierul scuturându-l pe Vlad de umăr, — la trezire!
Vlad și Ioana deschiseră ochii. Fata se ridică grăbită, își aranjă hainele și se întoarse cu grijă cu spatele la bărbați.
— Văd că v-ați distrat bine? — în glasul liftierului se auzea un râs abia stăpânit.
— Minunat! Nu-i așa, Ioana? — Vlad privi atent spre fata cu care petrecuse noaptea de Anul Nou. Vocea lui era ușor neliniștită, ca și cum ceva foarte important ar fi depins de răspunsul ei.
— Da, totul a fost minunat, — răspunse Ioana, privind în jos.
— Ei bine, atunci e grozav, eu plec — liftierul părea nerăbdător să-și revină după sărbători, — La mulți ani!
Rămași singuri, tinerii tăcură câteva minute.
— Ascultă, — își aminti Vlad, — prietenii noștri probabil își fac griji că nu am venit.
— Da, își fac… Și nici măcar nu au sunat o dată, — se plânse Ioana.
— Eu nu mi-am luat telefonul cu mine. Am vrut să mă odihnesc în liniște. Dar al tău unde e?
Ioana scotoci în geantă.
— Aici e. Of, nu merge… am uitat să-l încarc.
— Atunci poate mergem pe la ei? Oamenii sunt îngrijorați.
— Lasă, probabil dorm.
— Nu, Andrei sigur nu doarme! Sunt convins. Nu-i o glumă — prietenul nostru a dispărut!
— Andrei? — se miră Ioana — și soția lui, Elena?
— Da, — Vlad o privi nedumerit pe fată. — Se pare că mergeam în același apartament! Elena e prietena mea…
— Atunci cu atât mai bine să mergem!
Elena gătește bine, iar eu chiar mi-e foame, — Vlad o luă de mână pe Ioana, — doar să fie clar: fără Moara Vlăsiei!
Cei doi râseră. Ajunși la ușă, Vlad îmbrăcă costumul Moșului și apăsă soneria.
Presupunând că nu vor deschide imediat, îl atrase pe Ioana aproape de el și-i sărută buzele…
Andrei și Elena, care probabil încă nu se culcaseră, îi priveau uimiți pe prietenii lor. Tocmai plănuiau să-i prezinte unul altuia…
— La mulți ani! — izbucni Andrei.
— La noi fericiri! — completă Elena.
De atunci, familiile lor au rămas prietene și respectă o regulă strictă: în ajun de Anul Nou urcă pe scări doar pe jos! Niciun Moara Vlăsiei!
Deși… Vlad și Ioana păstrează o amintire caldă a nopții de Anul Nou petrecute la Moara Vlăsiei, care le-a hotărât destinul.
Și în fiecare ajun de Anul Nou, măcar puțin, dar împodobesc Moara Vlăsiei din scara blocului lor…
Poate cândva le va fi de folos…