Mama Ioanei i-a spus imediat că nu va avea grijă de nepot. Spunea că se teme că nu îl va putea supraveghea. Ion nu avea părinți. Ioana nu avea frați sau surori. Nu știa la cine să apeleze pentru ajutor, ca să poată măcar cinci minute să tragă răgaz.
Timpul trecea, iar Ion nu își schimba decizia. S-au separat, iar Ioana a rămas singură în fața lui Andrei.
Timpul trecea, iar Ion nu-și schimba hotărârea. Au divorțat, iar Ioana a rămas singură cu Andrei.
El era tot la fel de năzdrăvan. Nu putea sta nici măcar un minut liniștit. Spre sfârșitul zilei, Ioana cădea pur și simplu de oboseală. Nici măcar să iasă la plimbare nu reușea cu adevărat, pentru că trebuia să alerge după el pe tot terenul de joacă ca să nu facă vreo prostie.
Ziua Andrei nu dormea deloc, iar seara nu se culca devreme. Din fericire, acum măcar se trezea mai rar noaptea, probabil că medicamentele pe care i le dădea Ioana dădeau un oarecare rezultat. Dar aceste momente erau atât de scurte încât în haosul general aproape că nu se observau.
Și Ioana însăși s-a apucat de calmante, pentru că pur și simplu îi lipseau puterea și răbdarea.
Era deosebit de greu când se schimba vremea. Atunci Andrei parcă înnebunea. Medicii spuneau că este normal, dar pentru Ioana era un adevărat iad.
Ea era singură cu copilul de trei luni. S-a slăbit, a slăbit la față. Somnul insuficient, oboseala, imposibilitatea de a face ceva – toate și-au spus cuvântul.
Și, ca să fie lucrurile și mai rele, a început să ningă. Ningeau fulgi mari, grei.
Astăzi Andrei era de-a dreptul de neoprit. Dărâma apartamentul, alerga în toate părțile, îi tot bătea pe nervi pe mama lui. Aproape a răsturnat o oală cu supă fierbinte. A împrăștiat tot ce i-a căzut în mână. Apartamentul arăta acum ca un câmp de luptă.
Ioana încerca cumva să-l atragă, să-l liniștească, deși știa că era în zadar. Dar Andrei parcă își punea răbdarea mamei la încercare. La un moment dat a început să arunce jucării și a nimerit-o pe Ioana în tâmplă. Femeia nu a rezistat și l-a pălmuit, dar asta a înrăutățit doar situația. Andrei a făcut o criză de isterie și nu voia deloc să se liniștească.
Atunci Ioana s-a predat. A înțeles că pur și simplu nu mai face față. Nu era pregătită pentru așa ceva, credea că va fi fericită să devină mamă. Iar acum, uitându-se la fiul ei care țipa, s-a gândit că, de fapt, nici măcar nu-l iubește.
Desigur, trădarea soțului și ea și-a spus cuvântul. Totul s-a adunat într-un întreg.
Ioana, ca o somnambulă, s-a ridicat și a început să se îmbrace. Andrei s-a liniștit puțin, urmărind-o cu interes. Căci dacă mama pleacă undeva, el va merge cu ea.