– Eu lucrez cu astfel de copii de mult timp, – spuse femeia, pe nume Elena Maria. – Te voi ajuta eu.
– Nu am cu ce să vă plătesc, – mărturisi Ioana.
– Nici nu trebuie. Poți să mă răsplătești mai târziu.
– Nici nu trebuie. Îmi vei mulțumi mai târziu.
Elena Maria a început să vină de trei ori pe săptămână, lăsând-o pe Ioana liberă două ore întregi. Ea însăși petrecea două ore lucrând cu Andrei, iar, spre surprinderea tuturor, băiatul chiar o asculta.
Progresul a devenit curând evident. Medicamentele și ședințele cu specialistul începuseră să dea rezultate.
Iar Ioana parcă a înviat. Acele câteva ore pe săptămână o salvau de la autodistrugere.
În scurt timp, lui Andrei i s-a oferit un loc în grădiniță, iar Ioana s-a întors la muncă. Cu prima salariu, ea i-a cumpărat salvatoarei sale un cadou frumos, deși niciun cadou nu putea exprima cu adevărat recunoștința pe care o simțea Ioana.
La școală, Andrei devenise aproape un copil normal. Desigur, mai exista o activitate excesivă și încă avea dificultăți cu răbdarea, dar, în general, semăna deja cu un copil obișnuit.
Viața începea treptat să se așeze. Ioana a revenit la muncă, iar Andrei a început școala normală. Desigur, profesorii se mai plângeau uneori de comportamentul lui, dar, în comparație cu ce trăiseră înainte, acestea erau doar mici detalii.
Și, dintr-o dată, pe orizont a apărut Ion. Convins că acum este pregătit să fie tată, a anunțat că vrea să-și vadă fiul. Văzând-o pe Ioana cu Andrei după școală, a înțeles că băiatul crescuse complet normal. Eșecul său în viața personală l-a determinat să-și amintească de familia sa veche.
Dar Ioana a fost fermă.
– Vreau să vorbesc cu fiul meu! – a afirmat el.
– Să te ajute instanța, – a răspuns Ioana calm. – Dar ține cont că voi prezenta toate dovezile despre cum ne-ai abandonat în momentele dificile. Și nu doar instanței – tuturor cunoscuților și colegilor tăi.
Ion a plecat. A înțeles că nimeni nu-l așteaptă să se întoarcă.
Până atunci, Ioana avea deja un bărbat nou. El știa de la început toate dificultățile legate de Andrei și acest lucru nu îl speria.
Ioana a continuat să comunice cu Elena Maria, care îi ajutase în cele mai întunecate momente. Andrei o iubea ca pe un membru al familiei, iar ea venea cu drag în vizită.
Ioana se întreba adesea ce s-ar fi întâmplat dacă, în acel moment dificil, Elena Maria nu ar fi intervenit. Și de fiecare dată ajungea la concluzia că tocmai această persoană a fost îngerul lor păzitor, care le-a dăruit o șansă la o viață nouă.