Andrei Popescu și Elena Ionescu au primit cheile de la noul apartament la mijlocul lunii decembrie.
Andrei Popescu, fiind un tip pragmatic, a propus să se mute în ianuarie, spunând că nu prea are chef să se agite înainte de Anul Nou și că apartamentul închiriat e plătit până la sfârșitul lunii. Elena Ionescu, o fată mai romantică, a refuzat categoric și a declarat:
– Ne mutăm peste o săptămână!
Vreau să întâmpin Anul Nou în casa mea!
E atât de minunat, înțelegi?!
Noi și primii noștri oaspeți!
– Ce oaspeți, mă? – a murmurat nemulțumit Andrei Popescu, înțelegând că va trebui să accepte planul soției, căci nu are rost să se certe cu ea.
– Acum o să afli! – Elena Ionescu a luat telefonul în mână: – Ioana Marinescu, salut!
Hai să petrecem împreună Anul Nou!
E primul nostru An Nou în apartamentul nou!
Ești prietena mea sau nu?
– Și de ce ai chemat-o? – Andrei Popescu părea clar supărat.
Ea e singura mea prietenă!
– Ioana ta e o plictisitoare, de-a dreptul mofturoasă.
Îți va strica toată sărbătoarea.
– Nu o să strice nimic.
De altfel, ea nu a fost mereu așa.
Ai fi văzut cum mergeam împreună în drumeții lungi, în ce condiții trăiam, cum mânca Ioana cartofi copți: avea obrajii plini de funingine.
A fost mereu sufletul petrecerii.
[ОВЕРЛАП_ПОСЛЕ: atmosfera: Strălucea din interior!
– Greu de crezut, – a răspuns Andrei Popescu.
– Apoi a întâlnit pe Mi…]
Nu se sfia de nimic! Ea a fost mereu sufletul petrecerii.
Radia din interior! – Cu greu cred, răspunse Andrei Popescu. – Apoi și-a întâlnit pe Mihai Dumitrescu, i-a acordat încredere, iar el a trădat-o.
Așa că prietena mea s-a închis față de toată lumea.
Ca o păpușă matrioșka: multe straturi, iar cea adevărată este adânc, adânc în interior.
Sper că cineva o va găsi… – Cine? – făcu Andrei Popescu o grimasă, – se poartă atât de ciudat încât bărbații fug de ea. – Atunci înseamnă că sunt niște bărbați nepotriviți.
Ar fi bine să o prezint pe Ioana cu cineva pe cinste!
Ascultă, cheamă-l pe Cristian Enache la noi de Revelion.
Poate o să le placă unul celuilalt. – Bine, îl voi chema.
Dar cu o condiție. – Care ar fi asta? – Elena Ionescu își umfla buzele în glumă. – De Revelion eu comand pizza.
Și tu vei găti mai puțin. – Șmecheră, – zâmbi Elena Ionescu, – înțelegem, dragul meu iubitor de pizza…
Pe 31 decembrie, pregătindu-se să plece în vizită, Ioana se gândea cu iritare:
Mi-a stricat toate planurile.
Tocmai voiam să petrec Revelionul liniștită acasă.