Pe când copilul va merge la școală, ei îl vor sprijini și îl vor ajuta la lecții.
Cel mai important — el va avea o mamă.
Mama mea!
Lacrimile au început brusc să-mi curgă din ochi.
Mă durea cumplit.
O durere ascuțită m-a străpuns.
Am sărit din pat și am fugit la Mariana Ionescu.
Cât timp oare a ascuns asta de mine?
Trebuie să aflu tot adevărul!
Mariana Ionescu stătea în continuare în bucătărie, privindu-mă cu atenție.
— Când ai aflat despre asta? Mama ta ți-a spus că este însărcinată? — am întrebat eu, ștergându-mi lacrimile cu palma.
— În urmă cu jumătate de an am început să bănuiesc ceva și am întrebat-o direct pe mama ta, — a răspuns după un timp Mariana Ionescu. — Ea nu a ascuns nimic și mi-a povestit totul sincer.
— Jumătate de an? Și tot acest timp ați ascuns adevărul de mine? — am rostit eu iritată.
— Oana Popescu, voiam ca mama ta să-ți explice ea însăși totul. Dar mereu amâna această discuție și din cauza asta putea izbucni o ceartă între noi. Nu voiam să pun prea multă presiune pe ea, pentru că femeilor însărcinate nu le face bine să se agite. De multe ori am închis ochii la temerile ei. Apoi… deja era prea târziu… — a spus cu vinovăție Mariana Ionescu.
Citește continuarea poveștii în cartea Irinei Popa „În pânza minciunilor” (16+): https://go.ast.ru/a00g25j