„M-au dat afară din propria mea casă. Mi se spunea că sunt aici doar temporar. Dar aceste mâini sunt ale mele. Acești bani i-am câștigat singură. Această casă am reconstruit-o prin forțele mele. Am refuzat să fiu slujnica cuiva.”
Instanța a decis în favoarea ei: casa i-a rămas integral prin moștenire, iar apartamentul a fost recunoscut drept bun comun, supus împărțirii.
Mihai Popescu a inițiat divorțul, Vlad Dumitrescu a plecat, iar Mariana Stoica a încetat să mai dea vreun semn de viață.
Într-o zi, Elena Ionescu a primit de la ea un mesaj anonim:
„Ai distrus totul.
Mi-ai luat fiul, familia mea, liniștea mea.
Sper că ești fericită.
Acum TU ești PRINCIPALA.”
Elena Ionescu, fără să citească până la capăt, a mototolit scrisoarea și a aruncat-o la gunoi.
S-a așezat lângă fiul ei, care construia o casă din cuburi de plastic.
— Acum avem totul al nostru, nu-i așa, mamă? — a întrebat Andrei Georgescu.
— Da, dragul meu. Totul este al nostru. Fără eticheta „temporar”. Și nimeni nu-ți va mai spune vreodată că ești în plus.