Falsitate, trădare și o minciună dezgustătoare: cum am dejucat nemernicii care au decis să-mi distrugă numele – Ați înnebunit de tot?
— Ce faceți aici?! — a izbucnit Andreea Stan, intrând val-vârtej în apartament.
— Nu te agita, doar ne oprim puțin pe aici, — a răspuns cu obrăznicie sora soțului ei.
Andreea s-a grăbit să urce la etajul doi, târând după ea valiza.
Delegația fusese epuizantă și singura ei dorință era un duș fierbinte și un pat confortabil.
Se auzi clicul broaștei, ușa s-a deschis larg și ceva i s-a părut imediat ciudat.
În hol plutea miros de parfum străin.
S-a oprit brusc, încordându-și auzul.
Din bucătărie se auzea clinchetul unei linguri lovind o ceașcă.
— Mihai? — a întrebat cu precauție Andreea Stan.
Niciun răspuns.
A făcut câțiva pași mai departe și inima a început să-i bată nebunește.
La masa din bucătărie stătea Ioana Marin, sora soțului ei, amestecând calm zahărul în cafea fără să arunce măcar o privire spre Andreea.
— Ce faceți în apartamentul meu? — vocea Andreei tremura.
Ioana a ridicat încet ochii și a zâmbit rece:
— Doar ne reținem puțin aici.
Andreea a simțit cum îi fuge pământul de sub picioare:
— Unde e Mihai?
— E ocupat.
— Ce fel de spectacol e ăsta?! — a făcut ea un pas înainte brusc. — Cine sunteți voi ca să vă băgați așa în casa mea?!
Ioana a sorbit liniștită din cafea și a pus ceașca jos:
— Casa ta? Draga mea, nu prea înțelegi multe lucruri.
Andreea s-a sprijinit de blat ca să nu cadă. În cap îi bubuia doar un gând: *Ce se întâmplă?!*
Și-a scos telefonul și l-a sunat pe soțul ei. Tonuri lungi… tonuri lungi… tonuri lungi…
— Mihai, sună-mă imediat! — a șoptit ea pe robotul telefonic.
Ioana și-a strâmbat buzele într-un zâmbet ironic:
— Degeaba.
Andreea nu a mai ascultat nimic; a alergat spre dormitor — iar lumea i s-a prăbușit sub ochi.
Hainele ei erau împachetate frumos în saci negri de plastic. În dulap atârnau rochii necunoscute. Pe noptieră erau cercei străini, iar pe comod – documente oficiale: cerere de divorț… cu semnătura ei! Numai că ea nu semnase niciodată așa ceva!
Cu mâinile tremurânde a apucat foile: *„Sunt de acord cu desfacerea căsătoriei… nu am pretenții… partaj…”* Ultima pagină – semnătura ei! Da, părea scrisul ei – dar știa sigur că nu semnase nimic!
Un tuse scurt s-a auzit din spate:
— Ei bine? Te-ai lămurit? — Ioana stătea rezemată în tocul ușii cu brațele încrucișate.
— E fals! — a rostit răgușit Andreea Stan. — Eu niciodată…
— Mihai spunea că ai semnat tot înainte să pleci într-o delegație… Probabil ai uitat…
— Minți! — a țipat ea și a alergat la noptiera unde ținea pașaportul – gol!
— Unde sunt actele mele?!
— Liniștește-te… De ce faci scandal?
— Vreau să știu ce se petrece aici!!! — aproape a strigat Andreea Stan cu disperare.
Ioana a oftat ca și cum explica ceva banal:
— E simplu: tu nu mai ești soția lui Mihai… nici stăpâna casei… Peste o lună vei pleca de aici.
Un fior rece i-a trecut prin tot corpul Andreei:
— Și unde ar trebui să plec?!
— Oriunde vrei tu… Dar apartamentul acesta este al lui Mihai.
Andreea a alergat la dulap după mapa cu actele casei – dispărută!
— Unde e contractul?!
— La avocat…
— Ce avocat?!
— Cel care ne-a ajutat la toate formalitățile…
Ea și-a dus mâinile la tâmple; pulsa dureros sângele acolo: *Nu poate fi adevărat!*
— Am cumpărat apartamentul împreună!!!
— Actele spun altceva…
În acel moment broasca ușii a făcut clic din nou.
Amândouă s-au întors brusc.
În prag a apărut Mihai Popescu.
— Andreea… te-ai întors mai devreme decât trebuia…
— Explică-mi ce-i mascarada asta?! — a strigat ea.
El a aruncat o privire spre Ioana Marin și apoi a închis încet ușa.
— Hai să vorbim liniștiți…
— Liniștiți?! Tu mi-ai falsificat semnătura! M-ai dat afară din casă!
— Nimeni nu te dă afară…, doar că… s-au schimbat lucrurile.
— Ce s-a schimbat?!
El tăcea.
Ioana a spus încet:
— Spune-i adevărul.
Mihai și-a strâns pumnii:
— Am depus actele pentru divorț.
Aerul devenise greu ca plumbul.
— De ce?… — aproape a șoptit Andreea.
El nu a ridicat privirea:
— Pentru că nu te mai iubesc…
Cuvintele i-au sfâșiat sufletul ca un cuțit.
— Când?… Când ai decis asta?
— Acum o lună…
— Și-n loc să-mi spui direct… ai falsificat documente?!
— A fost mai simplu…
Andreea a izbucnit într-un râs amar și nervos:
— Mai simplu!… Desigur…
Privirea i-a alunecat peste Ioana Marin, peste Mihai Popescu și peste geanta necunoscută din hol:
— Și ea ce caută aici?
Mihai a evitat contactul vizual:
— Ioana m-a ajutat să pun tot la punct…
— Deci voi deja ați hotărât tot fără mine…
— Andreea…
— Totul e clar!
Ea a apucat unul dintre sacii negri și a pornit spre ieșire.
— Unde mergi? — a întrebat el.
— Cât mai departe de voi!
Ușa trântită a zguduit pereții casei.
Vânt rece de noiembrie îi izbea fața dar frigul abia îl simțea; furia îi ardea pieptul.
Telefonul îi tremura în mână.
Avea nevoie urgent de un avocat.
Patruzeci de minute mai târziu stătea deja față-n față cu un bărbat obosit purtând ochelari care răsfoia atent copiile documentelor:
— Susțineți că n-ați semnat acordul pentru divorț?
— Bineînțeles!!! Este fals!
— Hm… — avocatul a bătut ușor cu degetele pe