— Cât timp mai aveți de gând să-i tocați nervii soției mele? — a strigat Andrei Popescu. — M-ați scos din sărite!
— La ce-mi trebuie mie ea?! — i-a răspuns Gabriel Radu, la fel de furios. — Mamă, spune-i și tu că pe Elena Popescu nici în vis nu ne-am pus s-o băgăm în seamă!
— Atunci de ce ați adus-o iarăși până la lacrimi? — întrebarea era adresată și mamei.
— Fiule, — Maria Ionescu l-a privit cu reproș pe mezinul casei, — noi pe Elena ta nici cu un deget n-am atins-o!
Că e ea prea sensibilă și ia totul personal, iar apoi se supără, asta e problema ei!
Poate are ceva la nervi și de-aia plânge fără motiv!
— Exact! — a întărit Gabriel Radu. — Ai adus în casă o isterică nervoasă și-acum mai ai și pretenții de la noi!
— Vezi-ți gura, că altfel găsesc și eu destule de spus despre Ana Georgescu! — i-a răspuns Andrei Popescu.
— Despre ea n-ai ce comenta! — a izbucnit în râs Gabriel Radu. — Eu măcar n-am adus-o să locuiască aici!
— Da’ tu trăiești cu ea pe ascuns, fără rușine, iar eu ca un om cinstit m-am însurat! Și mi-am adus soția în casa mea! Așa că încetați s-o mai necăjiți! — a strigat Andrei Popescu.
— Fiule, nimeni n-a necăjit-o! — a intervenit Maria Ionescu. — Eu doar i-am spus că trebuie verificată pășunea cea îndepărtată! Cristian Popa a alimentat ATV-ul, tot ce avea ea de făcut era să meargă până acolo și să se întoarcă înapoi!
— Mamă, tu te auzi ce spui? — a izbucnit Andrei Popescu. — Ea era cu fetița ei! Cu nepoata ta, între altele! Și Teodorei abia i-a împlinit un an! Ce ATV visezi tu acolo?
— Și ce-i așa mare lucru? — s-a mirat Maria Ionescu. — O prindea bine la piept și gata, mergeau împreună! Noi pe vremuri nășteam direct pe câmpuri! Dup-aia lăsam copilul puțin deoparte și continuam munca mai departe!
— Mamă, încetează cu minciunile astea! — a tăiat-o scurt Andrei Popescu. — Dacă s-a întâmplat vreodată așa ceva, atunci sigur nu cu tine a fost vorba! Poate cu bunica… dar chiar și așa sună ca o absurditate totală!
— Nu-i deloc absurditate asta! — s-a băgat Gabriel Radu. — Am citit eu într-un manual de istorie despre asemenea lucruri!
— Gata, istorici ai mei dragi… toată lumea las-o baltă pe soția mea odată pentru totdeauna!! — a strigat Andrei Popescu și a făcut un pas spre ieșire, dar fratele l-a oprit.
— Auzi tu, comandantule?! Aici nu-i stațiune turistică să știi bine!! Noi suntem fermieri!! Și fermierii muncesc mereu; altfel ajungem vai mama noastră prin lume!! Noi n-avem salariu lunar garantat!! Tocmai d-aia trebuie să punem toți umărul la treabă!!
— Atunci pune-ți Ioana Stan la muncit!! — s-a întors brusc Andrei Popescu spre el. — Când e vorba să ceară bani bunicii tale nu uită niciodat’… dar când vine vorba să pună mâna prin gospodărie are mereu scuze: ba copiii acasă… ba graba mare!!
— Las-o-n pace pe femeia mea!!
— Și tu las-o-n pace pe a mea!!
Frații stătuseră față-n față gata oricând să sară unul asupra celuilalt la bătaie direct în pumni.
— Copii!!! Ajunge cu hârjonelile astea!!! — a țipat Maria Ionescu dintr-un colț al casei. — Mihai Ionescu poate are dreptate într-un fel… dar Cristian Popa încă n-a adus femeia lui oficial în familie!!!
Iar faptul că îi face cadouri e treaba lui din banii lui munciți cinstit!!! În schimb Elena deja face parte din familie; deci cerințele sunt aceleași ca pentru oricare dintre noi!!!
— Dar nu ca pentru un argat oarecare!!! — a ripostat Andrei Popescu continuând să-și fixeze fratele cu privirea rece plină de reproș.