…nu departe și, probabil, firea ei i-a plăcut: era bună, veselă, energică și simplă. Atunci avea 47 de ani. Îl servea cu struguri, mergeau împreună la scăldat, iar după plecarea lui au continuat să corespondeze. Ioana Marinescu nu fusese niciodată căsătorită.
Mai demult locuia cu mama ei, de care a avut grijă până în ultima clipă. Când ai un bolnav în casă, nu te mai gândești la dragoste și romantism. Curând s-a mutat la unchiul Mihai Radu și au început să trăiască împreună.
Lui îi plăcea climatul sudic, dar doar pentru câteva luni — era obișnuit cu răcoarea. Casa Ioanei era dată în chirie, iar ei se mutau acolo pe timpul verii. Și atunci s-a întâmplat ceva complet neașteptat — Ioana a rămas însărcinată și a născut un copil! L-am văzut pe unchiul Mihai Radu cu căruciorul — ochii îi străluceau de fericire. M-am apropiat mai mult.
— Uite, Maria Georgescu, privește! Acesta e fiul meu, Andrei Popescu. Spune-mi pe cine seamănă? Pe mine? Sau pe Ioana? — întreba cu duioșie unchiul Mihai Radu.
— Uite, Maria Georgescu, privește! Acesta e fiul meu, Andrei Popescu.
— Ochii sunt clar ai dumneavoastră. Și nasul, și gura, și urechile la fel. Dar părul blond sigur e de la Ioana — am zâmbit eu.
Copilul era o minune! Sănătos, cu gropițe în obraji și mereu vesel. L-am luat în brațe – și nici măcar nu a plâns, deși eram o străină pentru el. Doar unchiul Mihai Radu s-a încruntat puțin și a adăugat:
— Uite-așa te bucuri! Nu pot trece prin fața bătrânelor din curte fără să aud șoapte: „Bătrân nebun… Alții își cresc nepoții, iar el s-a apucat să facă copil”. Dar poate că tocmai asta e darul de sus… Ioanei îi erau aproape cincizeci de ani când l-a născut. Ea nici nu mai spera; nici noi nu ne gândeam că se va întâmpla vreodată. Dar cât îl iubim – n-ai cum să exprimi în cuvinte! Avem apartament spațios aici și casă la sud… Vom avea grijă de băiat! — spunea unchiul Mihai Radu cu emoție.