…pe altul l-a iubit cu adevărat și au hotărât să divorțeze, urmând să le spună mamelor lor mai târziu. Dar tot amânau această formalitate și, dintr-odată, Mara i-a spus că s-a răzgândit, că nu mai vrea să divorțeze, fiindcă este însărcinată. Celălalt băiat a părăsit-o și ea a decis să lase totul așa cum era!
— Și tu chiar crezi asta? — a întrebat Nicolae Popescu. — Crezi că acel copil nu e al lui?
— Da, tată, eu îl cred pe Andrei, el nu minte niciodată! Și apoi a fost mereu lângă mine, iar ea era în alt oraș. El s-a dus acolo ca să vorbească cu ea, în orașul lui natal, dar acolo l-a lovit o mașină și acum e internat la spital. Dar cum se va însănătoși, va veni imediat la mine, sunt sigură!
— Am înțeles totul, Andreea. Tu doar să nu-ți faci griji, bine? Spune-mi cum îl cheamă complet, din ce oraș este și care e numărul lui de telefon.
— Tată, te rog nu… nu trebuie!
— Nu te teme, n-am să-i fac nimic rău. Mai ales dacă într-adevăr stă acum în spital. Eu doar vreau să vorbesc cu el. Până la urmă, după cum înțeleg eu… el este tatăl nepotului sau nepoatei mele? Poate chiar viitorul meu ginere?
Nicolae Popescu i-a șters lacrimile Andreei și a zâmbit:
— Ții minte cântecelul nostru? Taci Oana dragă, nu plânge… tata e puternic!
— Îmi amintesc, tată… — a zâmbit printre lacrimi Andreea. — Îți scriu acum numărul lui Andrei și toate celelalte date… uite-le aici. Mulțumesc mult!
— Nu te las nicicum singur acolo! Vin cu tine! — a spus imediat Ioana Alexandra Tudor.
— Bine atunci… mergem împreună. Dar cu băiatul acesta… cu Andrei Stoica vreau să mă întâlnesc singur. Cine știe ce s-a întâmplat de fapt? Poate că mașina l-a lovit intenționat sau poate că e doar un ticălos ca mulți alții… trebuie lămurit asta! Iar tu vei rămâne pe fir cu mine mereu, Ana.
Și într-adevăr Andrei se afla la spitalul municipal; tocmai fusese mutat din secția de reanimare într-un salon obișnuit.
La postul asistentei Nicolae Popescu a arătat legitimația sa:
— Maior de poliție în rezervă Cornel Ionescu. Pot vorbi puțin cu Andrei Victor Stoica? Doar câteva minute… Salonul cinci spuneți? Cine e lângă el? Soția lui? Nu-i nimic grav atunci… eu am nevoie doar de câteva vorbe!
Nicolae Popescu a intrat în salon și a văzut lângă tânărul bandajat o fată drăguță care stătea pe scaun lângă patul lui.
Dar el nu s-a sfii deloc și a trecut direct la subiect:
— Bună ziua! Tu ești Andrei Stoica? Eu sunt tatăl Tatianei… îți mai amintești de ea?
Nicolae Popescu urmărea atent prima reacție a băiatului. Și calculul i s-a dovedit corect: tânărul s-a luminat vizibil la față; nici urmă de neliniște:
— Bună ziua… dumneavoastră sunteți…