— Copii străini nu există, Maria Popescu! — a spus cu patos Ioana Marinescu, strângând ochii de parcă fiecare cuvânt al ei trebuia să fie săpat în piatră.
— Hai, lasă! — a replicat cu ironie Ana Ionescu, dându-și o șuviță albă pe spate. — Te uiți la prostiile de la televizor și apoi te trezești prea târziu!
Nepoata urma să se mărite nu cu un bărbat singur, ci cu „un pachet inclus”: după divorț, fiica lui de cincisprezece ani, Elena Radu, rămăsese să locuiască împreună cu zâmbitorul Lucian Matei.
— Poate că mama ei pur și simplu a renunțat la fata asta? — a aruncat bătrâna o presupunere, privindu-și nepoata pe sub sprâncene. — Măcar te-ai uita mai bine la ea înainte să te arunci orbește în apă!
— Dar am văzut-o deja, mamă-mare! — a răspuns iritat Ioana Marinescu. — O școlăriță absolut obișnuită: timidă și retrasă!
Soția lui Mihai Petrescu, apropo, se dovedise a fi o femeie ușuratică: își părăsise familia și a plecat cu noul iubit. Așa că tatăl și fiica trăiau singuri: fetei nici măcar nu-i eliberaseră încă buletinul cum trebuie.
— Ei bine. Fericit cel ce mai crede în minuni! — a oftat Ana Ionescu clătinând din cap.
Nunta a fost una obișnuită: gălăgioasă, cu mese „pline ochi de salate”, cu o prezentatoare care nu tăcea deloc și un cor răgușit de „Amar!”.
Pentru Ioana Marinescu era a doua vizită la Starea Civilă: prima căsnicie se destrămase după câteva luni și acolo nu fuseseră copii. Atunci Ana Ionescu încă.