— O, ești mulțumită acum? — a zâmbit ironic Maria Popescu, venită să-și vadă nepotul. — Ești ca un magnet, tot ce nu trebuie atragi spre tine.
Cu greu au reușit s-o bage pe Laura Bălan la colegiul medical: „Măcar să învăț să fac injecții”. Au răsuflat ușurați.
Dar spre sfârșitul anului, Mihai Petrescu, întors târziu acasă, a spus rece:
— Plec. Am iubit pe altcineva.
Ioana Marinescu a rămas în hol ca lovită. El și-a strâns lucrurile și a plecat. În aceeași noapte, Laura nu s-a mai întors acasă.
Dimineața a apărut beată și a început să țipe:
— Tu ești de vină pentru tot!
— De ce? — s-a mirat Ioana.
— Pentru că tu nu-mi ești nimic! — a strigat fiica vitregă și a trântit ușa.
Mai târziu a fost exmatriculată din colegiu.
— Asta nu mai e treaba ta, — a spus rece Maria Popescu. — E majoră, să facă ce vrea! Iar tu schimbă încuietorile: destul v-au folosit!
Ioana a intentat divorțul.
Au trecut nouă luni. De la Mihai și Laura nu se mai auzea nimic. Doar pensia alimentară pentru Andrei Dobre venea regulat.
Și iată că, în ajun de An Nou, seara, cineva a bătut la ușă. În prag stătea fostul soț cu o sticlă de șampanie și Laura cu un brad micuț în brațe.
— Ei bine, mă primești? — a întrebat Mihai zâmbind, sigur pe iertare.
— Nu, — a spus scurt Ioana.
— Dar de ce? — s-au mirat amândoi într-un glas.
— Pentru că voi nu-mi sunteți nimic. — a răspuns ea încet și a închis ușa. Dincolo de perete dormeau liniștiți mamaie și fiul ei.