stătea pe scări, să mai respire puțin aer!
— Dar e nepotul dumneavoastră! — s-a revoltat Mihai.
— Ce nepot? Are alt nume de familie, tatăl nu-i e de sânge.
Ioana și-a strâns fiul și mai tare la piept.
— Alexandru l-a înfiat oficial. Avem toate actele.
— Actele sunt una, dar sângele e altceva, — a scuipat Elena.
Ioana s-a ridicat în picioare.
— Nimeni nu-mi va lăsa copilul pe scara blocului.
— Vai-vai, mamă eroină! — a bătut din palme Elena. — Vedeți? Din cauza handicapatului ei e gata să ne scoată peri albi tuturor!
Chiar atunci a intrat Alexandru în apartament. Și-a dat jos geaca, a zâmbit, dar repede și-a dat seama că atmosfera era apăsătoare.
— Ce se întâmplă aici? — a întrebat el.
— Nora iar face scandal, — s-a plâns Elena. — Eu doar i-am cerut băiatului să stea un pic pe coridor.
— Hai, nu te aprinde, — i-a șoptit Alexandru soției lui. — Mama n-o face din răutate.
Ioana s-a albit la față.
— Nu din răutate? Ea i-a zis copilului meu „degenerat” și a vrut să-l dea afară pe scară!
— Hai lasă, doar că e obosită…
Atunci Ioana a înțeles: soțul ei nu va lua niciodată partea lor.
— E clar… — a spus ea scurt.
Și-a luat fiul și au plecat împreună din apartament.
— Și bine faceți! — a strigat Elena după ei cu satisfacție.
Mai târziu, acasă, Ioana și-a sunat prietena avocată:
— Laura, am nevoie de o consultație juridică. Vreau să divorțez.
Ruxandra i-a explicat: nu vor fi probleme; apartamentul Ioanei fusese cumpărat înainte de căsătorie și nu aveau copii comuni cu Alexandru.
După trei săptămâni instanța a pronunțat divorțul. Alexandru s-a mutat la mama lui.
— Ei bine, am scăpat de ea și de bastardul ei! — jubila Elena cu răutate.
Ioana a închis ușa după ei și și-a îmbrățișat fiul strâns la piept.
— Mamă, acum nu ne va mai jigni nimeni?
— Nimeni, niciodată, — i-a promis ea cu fermitate. — De acum începe o viață nouă pentru noi doi: fără umilințe și fără durere.