…și Mihai Ionescu.
Nunta a fost la țară. Acolo era mult mai ieftin, îi explicase mirele. Bunica nu a venit la nuntă.
Ana Popescu se simțea la propria nuntă ca o străină, de care nimeni nu avea nevoie. Din toată mulțimea de invitați amețiți de băutură, ea o cunoștea doar pe Elena Gheorghe. Elena fusese martoră la nuntă.
Apoi a început viața de familie. Trăiau într-o stare de lipsuri permanente. Economiseau la tot ce se putea. Soțul cumpăra alimente doar la promoții, alte lucruri erau luate foarte rar, numai cu reduceri sau second-hand. Mihai Ionescu își certa soția pentru spălările prea dese — „se consumă prea multă apă”. Nu-i permitea nici să fiarbă des ceainicul — „mănâncă prea mult curent”.
Ana înțelegea că ei câștigau destul de bine și că și-ar fi putut permite o vacanță nu doar în satul natal al soțului, pe ogorul soacrei sale.
Dar fiecare discuție legată de bani se termina cu ceartă. El îi jura că au cheltuit tot și că nu mai rămâne nimic, că nici de data asta nu a reușit să pună ceva deoparte pentru viitor și deci despre un copil nici nu putea fi vorba încă.
Abia ațipise Ana când telefonul a scos un sunet scurt: venise un SMS prin care li se cerea să achite imediat datoria la utilități. Ana voia demult să plătească; pe calculatorul soțului era conectat serviciul bancar online, dar el îi interzisese, spunând că după externare va plăti singur.
— Și când îl vor externa? Trebuie plătit, altfel ne vor aminti zilnic… — gândi ea și scoase caietul cu parole al soțului.
Când Ana a intrat în contul lui personal, aproape că leșinase: Mihai avea deschis un cont de economii pe care se aflau aproape cinci milioane de lei!
Deci el mințea când spunea că nu pun bani deoparte? Ba chiar puneau! Ea s-a mai liniștit puțin, a achitat întreținerea și apoi a observat că în ultima vreme soțul transfera câte 20 000 lei lunar pe același card.
Ana a hotărât să nu facă scandal încă; când Mihai Ionescu va veni din spital, atunci va discuta cu el față în față.
Poate din cauza șocului trăit sau poate din pricina vreunui microb — până la urmă unde lucra ea? La farmacie, loc unde bolnavii vin mereu grămadă… Ana s-a îmbolnăvit. Fără febră, dar starea era groaznică. Avea niște zile libere acumulate și le-a luat ca să stea acasă bolnavă în pat.
Stând întinsă și suferind, dintr-odată a auzit cum cineva deschide ușa apartamentului cu propria cheie! Ana s-a speriat tare rău. A ieșit pe coridor și s-a trezit față în față cu Elena Gheorghe, fosta ei colegă de facultate și martora nunții lor.
— Tu ce cauți acasă și nu ești la serviciu? — a întrebat surprins Elena Gheorghe.
— Poate îmi explici tu mai întâi cum ai cheia apartamentului meu? — a răspuns Ana Popescu cel puțin la fel de uimită.
— Va trebui să-ți explic… Poate că e chiar spre bine…