— Desigur, o să fac o plăcintă.
Ea zâmbea, privind cum lumina dimineții mângâia perdelele noi. Viața ei era alta acum. Nu mai era definită de așteptări sau regrete. Era a ei — cu prieteni, cu teatru, cu flori pe pervaz și vizite de la fiul ei și Maria.
A închis telefonul și s-a întors spre bucătărie. În minte îi răsunau vorbele lui Andrei: „Totul va fi ca înainte.” Dar nu mai voia „ca înainte”. Acum știa ce înseamnă să trăiești pentru tine.
A scos făina din dulap și s-a apucat de frământat aluatul. Cu mișcări sigure, liniștite. Afară ciripeau păsările, iar în casă mirosea a cafea proaspătă și începuturi noi.