— Da… Larisa a plâns mult atunci din cauza rochiei ei noi, pe care Denisa o transformase într-o „ținută” pentru păpușa ei.
— Nu pot să cred că nu a fost certată serios pentru asta.
— Nu. Știi bine că fiica preferată e de neatins.
În seara aceea, Elena s-a întâlnit cu o prietenă și au discutat despre întâmplare.
— Unele n-au noroc cu soacra, iar tu n-ai avut noroc cu cumnata.
— N-aș spune că n-am avut noroc. Denisa nu e chiar atât de rea. Doar că e foarte răsfățată și are prea mult timp liber.
— Ar trebui să-i găsești ceva de făcut în timpul ăsta.
— Poate s-o înscriem pe un site de întâlniri?
— O, nu! Imaginează-ți cum ar aduce pretendenți acasă și s-ar consulta non-stop cu Mihai și „cea mai bună prietenă”. E convinsă că tu ești cea mai bună prietenă a ei — tinerele au izbucnit în râs. În acel moment, la masa alăturată s-a așezat o doamnă elegantă. Era îmbrăcată cu mult stil și ținea în mână o revistă de modă.
După vreo zece minute i s-a alăturat o altă doamnă, iar cele două prietene au înțeles că prima îi oferea servicii de consiliere vestimentară.
— Știu! — au spus simultan Elena și prietena ei.
— Te-ai gândit și tu la cursuri de stil?
— Da! S-o trimitem la cursuri, să facă ce-i place. Și ție îți va fi de folos, din toate punctele de vedere.
— Super! — Elena s-a bucurat, iar împreună au început să caute un curs potrivit pe care să i-l ofere cadou Denisei. Din fericire aveau și un motiv: ziua „renașterii” ei, pe care familia o celebra anual.
***
— Și atunci am crezut că totul s-a terminat. Aveam ceață în fața ochilor și am leșinat — povestea ca de obicei Larisa, rememorând evenimentele petrecute acum douăzeci de ani. În acea zi ea era cu Denisa în parc, iar fetița se dădea în leagăn. Dar la un moment dat cablul s-a rupt și copilul a fost aruncat la pământ. Mai mult decât atât, leagănul a venit după ea…
Denisa a suferit o traumă gravă și viața i-a fost pusă în pericol. Din fericire, în parc se afla un medic care i-a acordat imediat primul ajutor. Copilul a supraviețuit; colțul leagănului aproape atinsese o zonă vitală din creierul ei.
„A avut noroc”, spuneau doctorii – iar din acea zi de 12 septembrie familia a început să celebreze „a doua zi de naștere” a fiicei iubite.
În această zi se adunau toți apropiații la masă mare și ofereau cadouri. Elena nu lua prea în serios această „sarbătoare”, dar acum venise pregătită cu un dar.
— E pentru tine… M-aș bucura tare mult dacă l-ai folosi — spuse ea întinzând un certificat cadou.
— O… — ochii Denisei se măriră surprinși. Elena crezu pentru o clipită că dărnicia fusese zadarnică și banii risipiți inutil, dar imediat următor Denisa se aruncase asupra ei cu îmbrățisări.