— Hai, nu te speria, — râse fata și puse biscuiții pe o farfurie. — Nu mușcă, știi?
— Mihaela, dar sunt gândaci! Erau în cutia cu biscuiți!
— Biscuiții sunt ambalați individual. Nici măcar nu s-au atins de ei, — răspunse cu o liniște surprinzătoare Mihaela. — M-am săturat de gândacii ăștia! Cu ce nu i-am otrăvit și tot apar și apar.
— Dar ai încercat să faci curat prin casă? — izbucni Ciprian. — E groaznic, Mihaela!
— În ce sens? — ochii fetei exprimau o nedumerire sinceră. Nu înțelegea ce-l nemulțumea pe iubitul ei.
— Chiar nu vezi toată mizeria asta?
— Bineînțeles că văd. Nu sunt oarbă, — răspunse jignită Mihaela. — Ți-am zis deja, n-am timp să fac curățenie. Și ce-i așa grav? Trăiesc singură și rar vine cineva la mine.
— Nu-i de mirare, — mormăi Ciprian. — Adică tu consideri că e normal așa ceva? Mizerie, gunoaie, gândaci? În ritmul ăsta o să ai șoareci!
— N-o să am. La etajul ăsta nu ajung rozătoarele. Dar da, cu insectele chiar trebuie făcut ceva…
— „Trebuie făcut ceva”? — o imitase Ciprian batjocoritor. — Trebuie să faci curat aici, Mihaela! Să arunci tot gunoiul! N-ai unde călca în apartamentul ăsta! Chiar te mulțumește haosul ăsta?
— Ascultă-mă bine: nu mai sunt un copil ca să mă cerți! — tăie scurt fata. — Curățenia în casă nu e cel mai important lucru din viață. Ce vrei să spui? Că din cauza asta n-o să mă mai iubești?
Întrebarea iubitei îl luase prin surprindere pe băiat. În acel moment Ciprian chiar nu mai știa ce simte pentru ea. Cu zece minute înainte Mihaela era pentru el idealul feminin; acum însă vedea clar că realitatea era alta.
— Mai bine plec, — spuse sec Ciprian. Lăsă buchetul de trandafiri peste grămada de gunoi și se îndreptă spre ieșire strecurându-se printre lucruri.
— Unde te duci? Dar ceaiul? — Mihaela ieși grăbită pe hol după el. — Ce s-a întâmplat? Nu înțeleg…
— Tocmai asta e problema: că tu nu înțelegi nimic! — izbucni Ciprian dezamăgit și aruncându-i o ultimă privire pătrunzătoare trecu pragul ușii și dispăru fără un cuvânt pe casa scării.
Pe drumul spre casă își aminti tot ce fusese între ei doi. Acum înțelegea de ce fata nu spărla niciodată vasele la el acasă, de ce lăsa cutii goale de pizza și alte resturi pe masă fără nicio jenă. El crezuse că se grabea la facultate sau voia doar să-l testeze ca gospodar… dar nu! Era pur și simplu obiceiul ei – unul care din fericire rămânea doar al ei și n-apucase încă să se răspândească în apartamentul lui Ciprian.
Această întâmplare a pus capăt relației dintre cei doi îndrăgostiți. Fata a încercat încă o vreme să salveze povestea lor cu Ciprian, dar băiatul nu mai avea dorința de a menține legătura cu fosta lui iubită. Nu reușise niciodată să accepte atracția ciudată a Mihaelei pentru dezordine și stilul ei haotic de viață – iar ea n-a fost dispusă să lupte pentru curățenie doar ca să-l păstreze lângă ea pe cel drag inimii sale.