Hamalii n-au stat să se chinuie să desfacă vechea canapea — oricum urma să fie aruncată. Au pus mâna pe topor și pe o rangă. Lateralele deja stăteau rezemate de perete. Se apucaseră de spatele canapelei. Și atunci ceva a zornăit și s-a rostogolit pe podea. Un obiect mic și strălucitor s-a rostogolit de sub canapea chiar la picioarele lui Andrei. S-a aplecat și a ridicat de jos o cercea micuță din aur, cu o piatră albă.
Un accesoriu modest și lipsit de pretenții.
Nu putea fi nicio îndoială — era chiar ea. Andrei o privea ținând-o în palmă, iar inima îi bătea cu putere în piept. Și un vârtej de amintiri l-a tras înapoi, în trecut…
***
Andrei a crescut într-o familie obișnuită. Mama lucra ca educatoare la grădiniță, iar tatăl conducea autobuze.
— Învață bine, Andrei, ia-ți o diplomă universitară. O să câștigi mulți bani, poate chiar îți deschizi propria afacere. O să ajungi cineva important, nu ca noi — îl sfătuia tatăl.
— Așa e, educația e importantă, dar fără capital inițial nu deschizi nicio afacere. Și noi de unde să avem bani? Trebuie să te însori cu o fată dintr-o familie avută și atunci totul va fi bine pentru tine. Noi cu taică-tău n-am avut nimic: nici bani, nici rude bogate, nici studii superioare. Tot ce am obținut a fost prin muncă.
— Hai las-o baltă, mamă! N-am dus-o rău deloc! Uite ce băiat am crescut — intervenea tatăl.
— Tocmai despre asta vorbesc eu! Trebuie să faci facultate și să te căsătorești cu cap! Sunt destule fete în jurul tău — dar nu te arunca la oricine! Alege cu grijă! Dragostea e dragoste… dar gândește-te la viitor — insista mama.
Andrei asculta sfaturile părinților fără să spună nimic.
Natura îl dărui generos cu frumusețe. Încă din liceu nu ducea lipsa atenției fetelor. A intrat ușor la facultate și s-a îndrăgostit de Bianca — cea mai frumoasă fată din an — blondină cu alură de model. La cursuri se așeza mereu lângă ea. Formau un cuplu frumos, parc-ar fi fost făcuți unul pentru celalalt.
Pe Andrei nu-l interesa deloc cine erau părinții ei — el voia să trăiască alături de Bianca, nu de familia ei. Dar nici părinții ei nu erau rău văzuți: mama era medic oftalmolog — muncind curat, fără praf sau sânge; iar tatăl avea o afacere cu mobilă.
Mulți băieți tânjeau după Bianca, dar ea l-a ales pe Andrei. La început totul mergea bine; însă când relația lor a devenit mai apropiată, Bianca a început să impună reguli: critica felul lui de a se îmbraca și îl obliga să poarte haine scumpe și la modă. Dar Andrei nu avea bani pentru astfel de lucruri… Bianca începu ea însăși să-i cumpere hainele respective; doar că Andrei era prea mândru ca să accepte asemenea cadouri scumpe… De aici au pornit certurile.
— Ți-e rușine cu mine? – întreba Andrei.
— Nu, bineînțeles că nu! Dar lumea te judec ȋn funcție de cum arǎţi… Eu am bani şi vreau şi pot sǎ-ţi cumpăr haine moderne – încerca Bianca sǎ-l convingǎ.
— Nu! Asta mă umilește! Mai ales că banii ȋi ai tu doar datorită tatǎlui tǎu!
— Şi ce conteazǎ?
Dar Andrei era un om principial… Iar Bianca s-a văzut nevoită să cedeze ca sǎ nu-l piardǎ…
Când părinții au înțeles că fiul lor este îndrǎgostit serios au început sǎ-i cearǎ s-o aducǎ acasǎ pe fatǎ… Mama pregătise un prânz gustos şi întinsese masa ca pentru o zi mare… În familiile simple se mănâncă simplu – fără tacâmuri sofisticate…
Bianca i-a șoptit lui Andrei s-o aducǎ un cuţit… Dar genul acela special care se pune pe masã – familia lui Andrei nici n-avea aşa ceva… A trebuit ca Bianca sã se mulţumeascã cu un banal cuţit de bucătărie… Tatãl şi mama priveau cum îl foloseşte şi schimbau priviri între ei… Pe Andrei l-a strâns ceva în piept când a simţit diferenţa dintre Bianca şi familia sa… Nu-i era ruşine deloc cu părinţii lui… Ci i-a fost ruşine pentru sine…
— E frumoasă fata asta şi bine crescutã… Dar greu o sa-ţi fie lângã ea… Nu e din lumea noastrã… Degeaba ţi-am dat eu sfaturi… – oftează mama după ce plecase Bianca…