— Mama, ce legătură au sfaturile tale? M-am îndrăgostit de Bianca, nu de părinții ei. Nu ți-a plăcut de ea?
— Ei, cum să nu. E frumoasă, doar că nu e genul tău, — a răspuns mama.
— Ți-am spus eu să nu te bagi. Să decidă singur, el trăiește cu ea, — a concluzionat tatăl.
Mama doar a dat din mână resemnată.
Iar Andrei s-a antrenat câteva zile la tăiat cu cuțitul ca să nu se facă de râs. Urma și el să-i cunoască pe părinții Biancăi.
Aceștia s-au dovedit oameni educați, dar deloc înfumurați. L-au primit pe oaspete cu reținere. Mama semăna mai degrabă cu sora mai mare a Biancăi. Iar tatăl nu semăna deloc cu un om de afaceri și nici măcar nu folosea cuțitul la masă. În schimb, antrenamentele lui Andrei n-au fost în zadar — i-au smuls Biancăi un zâmbet aprobator.
— Le-ai plăcut părinților mei. Tata mereu zice că cei mai buni soți ies din băieții simpli. Semeni puțin cu el. Iar cu cariera te va ajuta tata.
Bianca vorbea tot mai des despre nuntă: despre restaurantul unde va avea loc, despre luna de miere și unde vor merge. Îi spunea lui Andrei să nu-și facă griji — tata se ocupă de tot. Pe Andrei îl deranja asta. Nu voia deloc să trăiască pe banii părinților Biancăi. Încă nu lucra și n-ar fi putut să-i ofere Biancăi stilul de viață cu care era obișnuită. La fel ca și părinții lui, nici el nu era obișnuit să trăiască din banii altora.
— Așa e fiule, nu te vinde pentru o ciorbică de linte! — îl susținea tatăl lui.
— Nici n-ai apucat bine să te însori și deja ești sub papucul Biancii! — turnau gaz pe foc prietenii lui Andrei.
Nu se supără pe ei, glumea înapoi, dar începu totuși să reflecteze serios la situație. Apoi se liniști: urma ultimul an de facultate și nici măcar nu-i făcuse încă o cerere oficială Biancii în căsătorie. Fără asta era prea devreme pentru planuri de nuntă. Ea hotărâse totul pentru amândoi — ca întotdeauna… Dar lucrurile se pot schimba oricând.
După sesiunea din vară, Bianca plecă împreună cu părinții în Spania — aveau acolo o casă proprie, după cum se pare.
De cum plecă Bianca, Andrei simți gustul libertățîi și începu în sfârșit să petreacă timp alături de prieteni. Într-un club o văzu pe Ana pentru prima datǎ: nu era o frumusețe clasicǎ dar avea ceva atrǎgǎtor în ea – un farmec discret şi naturalitate aparte între toţi cei care dansau forţat pe ritmurile muzicii zgomotoase; ea dansa frumos şi fluid.
Ridica brusc mâinile şi îşi arunca spre spate părul creţ sub formǎ de cascadǎ dezvǎluind gâtul subţire; fǎcea câteva mişcări line din şolduri apoi lǎsa braţele jos iar pletele îi cădeau peste umeri ca un val moale… Andrei pur şi simplu nu-şi putea lua ochii de la ea.
Bianca dansa şi ea frumos – dar dansa demonstrativ; Ana însă dansa pentru sine – se bucura sincer de fiecare mişcare…
Andrei urmări la ce masǎ s-a aşezat fata şi veni s-o invite la dans – aşa s-au cunoscut.
Fata venise în Comăna la o prietenǎ în vizitǎ; era şi ea studentǎ în ultimul an la facultate.
— Ana… vine cumva din „Chirilică”? – glumi Andrei.
— De la primele litere ale numelor pǎrinţilor mei: Alexandru şi Laura – rȃse fata.
— Dansezi grozav! Vrei s-o luăm puțin prin oraş? Aici e cald şi gălȃgie mare… – propuse Andrei
— Sunt cu prietenele mele… – răspunse Ana
— Te conduc eu apoi…
Au colindat împreunã prin Comӑna seara târziu; au privit mult timp podurile ridicându-se peste râu…
— Şi eu acum cum ajung acasã? Casa e pe celalalt mal! – îşi aminti brusc Ana
— Sunӑ-ţi prietenele sӑ le avertizezi… Bunica mea locuieşte aproape; acum e plecatӑ la o prietenӑ aşa cӑ apartamentul e liber… Pot sӑ te las singurӑ acolo sau pot rămâne şi eu dacã vrei… Promit c-o sã fiu cuminte – glumi Andrei
Au stat împreunã în bucătărie bând ceai cu covrigi uscaţi şi vorbind ore-n şir… Totul curgea firesc între ei parc-ar fi fost vechi cunoscuţi.
Pentru somn Andrei i-a pregătit Anei canapeaua mare din sufragerie iar el s-a culcat în dormitorul bunicii.
Dar gândul că Ana doarme chiar dincolo de perete îl ţinea treaz…
Se tot foia iar patul vechi scârțâia sub el…