Dar Raluca a recunoscut tricoul – ea însăși îl cumpărase pentru Andrei cu câțiva ani în urmă, dar el refuzase să-l poarte, spunând că e pentru copii. Voia mai târziu să-l dea unei fetițe din vecini, dar nu-l mai găsise și crezuse că fusese aruncat din greșeală. Nu fusese.
— Așadar, – spuse Raluca. – Pregătește-te, vii cu mine.
Pe drum a aflat totul – despre mama lui, care murise de cancer acum patru ani, despre bunica lui, care avea fractură de col femural și era internată în spital, și despre tatăl lui, care venea o dată la două-trei luni, nu mai des. O durea tot pieptul; băiatul o irita și în același timp îi stârnea o milă sfâșietoare.
Abia când au intrat în casă i-a spus Raluca unde l-a dus.
— Aici locuiește tatăl tău, – i-a spus ea. – Acum e la muncă; chiar el m-a rugat să vin după tine.
Nu știa de ce spusese asta; toată conversația lor nu se potrivea deloc cu această afirmație. Dar Cristian (așa îl chema) a crezut-o imediat – ochii i s-au luminat și pe față i-a apărut în sfârșit un fel de zâmbet.
— Serios? – s-a bucurat el. – Pe bune? Și nu vă supărați că eu…
Raluca a scuturat un fir invizibil de pe umărul lui și a zis:
— Hai să-ți arăt camera.
Bine că Andrei nu era acasă; în camera lui l-a dus pe Cristian, pentru că voia oricum să-l mute pe soțul ei în sufragerie.
A ieșit să-și întâmpine soțul afară și i-a expus rapid situația. L-a numit laș și mincinos, cea mai mare greșeală din viața ei. El plângea și spunea că diavolul l-a împins s-o facă și că a fost doar o singură dată, la ziua tineretului, când ea n-a putut merge cu el pentru că Andrei își rupsese piciorul atunci. Raluca i-a zis că nu-i pasă cine sau ce l-a împins – acum să doarmă în sufragerie și să se ocupe de creșterea fiului său.
La început domnea acasă o liniște tensionată și multă stânjeneală.
Paul se plângea că îl doare spatele de la canapea. Raluca îi spunea că dacă nu-i place poate foarte bine să-și ia odrasla și s-o șteargă definitiv din viața lor.
Băiatul umbla ca o stafie palidă prin casă; îi era teamă să spună ceva sau să ceară ceva. Asta o enerva teribil pe Raluca: trebuia mereu să scoată totul din el cu cleștele. Îl auzea noaptea plângând și asta o enerva chiar mai tare – putea măcar puțin recunoștință să arate! Se smiorcăia ca și cum cineva l-ar fi maltratat aici!
Apoi a apărut Andrei. A venit seara târziu cum făcea de obicei: beat criță, s-a prabușit direct în bucătărie și a început să mănânce borș cu poftă.
— Cine-i ăsta? – întrebă el arătând spre Cristian.
— Fratele tău, – răspunse posomorât Raluca.
De fapt voia tare mult să meargă la fiu-sau şi să-l strângă puternic în braţe, trecând mâna peste ceafa lui tuns scurt. Dar trebuia să pară supărată şi complet indiferent faţă de dorul ce-o măcina.
Andrei râse scurt:
— Când naiba ați avut timp?! Sau e ca-n povești: crește într-o zi cât alții într-un an…
— Tat-tu l-a făcut pe lângã casnicie… – spuse fără milǎ Raluca fără sǎ țină cont cǎ băiatul se chirci vizibil la auzul acestor vorbe.
— Serios?
Andrei păru brusc treaz complet:
— Serios! Mama lui e moartǎ, bunica e-n spital… Deocamdatǎ va locui cu noi!
Fiul tǎcu mult timp privind-o fix înainte sǎ zică:
— Ei bine… tata chiar le-ncurcă rău uneori…
Când aflǎ cǎ Cristian stǎtea acum în camera sa veche, Andrei izbucni:
— Cum adicǎ?! E camera mea! Sǎ stea ȋn sufragerie!
— În sufragerie doarme acum tat-tu… – zise cât putu mai nepǎsător Raluca.
Atunci Cristian izbucni ȋn plâns amar şi copilǎresc; Raluca nici nu-şi amintea când plânsese ultima datǎ Andrei aşa… Se aştepta ca fiu-sau sǎ spunǎ ceva muşcător sau ironic despre copil… dar el zise doar:
— Hai gata cu smiorcăiala… Vino s-aducem pat pliant din pod… cred c-am vãzut unul acolo…
Cristian îşi şterse repede lacrimile cu mâneca şi porni după Andrei încă suspinând uşor… Iar între timp Raluca începu sã pregãteascã aluat pentru clătite — Andrei le adora…
Din ziua aceea fiul ei începu sã vinã mai des acasã. Odatã l-a auzit vorbind îndelung cu Paul afară — dar despre ce discutaserӑ n-avea habar… Era clar cӑ era vorba despre Cristian — şi curiozitatea aproape o mistuia: oare ce-i spusese Paul fiului lor? Şi cum reacţionase Andrei?
Se aştepta ca băiatul ei sӑ-l ia peste picior pe Cristian — dar probabil cӑ îl cunoscuse prea puţin… Îl lua pe cel mic la pescuit, îl ȋnvӑţa cum se merge pe moped şi chiar îi dӑdu telefonul lui vechi împreunӑ cu nişte cӑşti spunându-i s-asculte douӑ trupe „super tari”.