— Uuuh, ce obrăznicie nerușinată! Să nu-ți faci iluzii, apartamentul fiului meu nu o să-ți revină. Ce-ai făcut, ai venit dintr-un sat de la țară în orașul mare și ai crezut că poți să sari direct din noroi în palat? O să te dau pe față! O să-i arăt fiului meu cine ești cu adevărat!
Anca a îndurat multe răutăți din partea soacrei. Tatiana făcea tot posibilul ca să-l despartă pe Alexandru de soția lui. De câteva ori chiar a pus la cale mici accidente. Într-o zi a venit în vizită la fiu și, de cum a intrat pe ușă, a anunțat că vrea să se împace cu Anca. Anca era deja însărcinată în luna a patra.
— Hai, draga mea, în bucătărie — ciripea dulceag Tatiana — am copt o plăcintă cu ciuperci! Punem masa și îi chemăm pe Nicoleta și Alexandru.
Anca s-a dus ascultătoare spre bucătărie. Tatiana și-a deschis geanta și a început să scoată caserolele. Soacra spunea ceva, iar Anca dădea aprobator din cap. Pe neașteptate, Tatiana i-a cerut:
— Anca, adu-mi te rog platoul mare de pe raftul de sus. Da, acolo sus. În dulapul acela.
Anca s-a întins spre ușa dulapului, dar soacra a oprit-o:
— Vai, ce faci? Vrei să te urci pe scaun? Las’ că mă urc eu! Tu între timp scoate legumele din frigider și fă repede o salată.
Tatiana s-a urcat iute pe un taburet. Anca s-a întors spre frigider și i-a deschis ușa. La un zgomot puternic s-a speriat brusc — Tatiana zăcea întinsă pe podea ținându-se de cap.
— Fiule! Copilul meu! Alexandru, vino repede!
Alexandru a venit într-un suflet. Când l-a văzut, Tatiana a arătat cu degetul spre Anca:
— M-a împins jos de pe scaun! A venit lângă mine și m-a împins! M-am lovit la cap, copile!
Anca rămase nemișcată lângă frigider cu o roșie într-o mână și un mănunchi de ceapă verde în cealaltă.
— Uită-te la ea! Vezi ce face? Voia s-o omoare pe mama ta! Să mă nenorocească voia! Și dacă era taburetul mai înalt?!
Alexandru a evaluat imediat situația. A ajutat-o pe mama lui să se ridice și apoi i-a spus aspru:
— Mamă, încetează cu teatrul ăsta ieftin! Chiar credeai că o să cred una ca asta? Mamă… ce ai cu viața mea de familie? Cu ce ți-a greșit Anca? Te rog frumos încetează cu intrigile astea împotriva ei — am mai vorbit despre asta.
Tatiana uitase brusc că o durea ceva. Și-a luat geanta și a ieșit grăbit spre hol. Alexandru n-a mai condus-o până la ușă. După ce-și reveni din șoc, Anca l-a întrebat:
— Alexandru… ce tocmai s-a întâmplat?
— Nu-i da atenție… Mama e ca de obicei: face figuri… Nu are rost să discuți cu ea — trage doar pentru ea însăși!
***
Cei doi au avut un băiețel sănătos; Alexandru l-a numit Vlad după tatăl lui. După nașterea nepotului, Tatiana părea că s-a potolit — probabil acceptase ideea că fiul ei nu avea să-și părăsească soția vreodată. Anca era fericită: avea alături un bărbat adevărat — responsabil, grijuliu și cel mai important: iubitor.
Doi ani au trecut repede. În tot acest timp Anca obosise stând acasă în concediul maternal; astfel că începu treptat discuțiile despre revenirea ei la serviciu.
— Alexandru… poate îl dăm pe Vlad la grădiniță? M-au sunat deja cei de la muncă…
La început Alexandru s-a opus:
— Ancule… cum poți spune una ca asta?! Nici trei ani n-are copilul nostru încă… Ce gradi?! Cine-l ia atât de mic?! Și cel mai important: cum va sta singur printre străini?! E traumatizant pentru psihicul unui copil atât de mic! Până acum era mereu mama lângâ el… iar acum niște doamne necunoscute?
— Alexandru… putem găsi o gradi care primește copii chiar și de doi ani… Schimbarea mediului îi va prinde bine; va interacționa zilnic cu alți copii — deci se va adapta social mai repede și va începe mai devreme să vorbească… Eu stau acasă deja aproape trei ani… vreau şi eu să simt că sunt utilǎ!
Până la urmă l-a convins pe soț şi el i‑a acceptat condițiile. L-au înscris pe Vlad într-o grǎdinițǎ particularǎ iar Anca s‑a întors la serviciu.
Problemele conjugale au început când Vlad împlinise trei ani – atunci Anca observase cǎ Alexandru se schimbase şi nu în bine…