A doua zi, când întreaga familie a lui Octavian pleca din acea „ospitalieră” locuință, iar el îi conducea pe cei dragi, mama i-a spus astfel încât Ioana să audă:
— Nu înțeleg de ce te-ai însurat cu ea. Dar bine nu se va termina.
Ioana era gata să alerge după soacră și să-i spună câteva vorbe grele, dar ușa s-a trântit în urma rudelor soțului. Femeia a început din nou o criză de nervi.
— Nu se poate așa ceva! Am invitat-o în apartamentul meu, am gătit pentru ei, am făcut curat ca o servitoare, iar ea… Octavian, nu mai pot continua așa! Îți interzic să mai comunici cu părinții și sora ta!
— Depășești orice limită — i-a răspuns bărbatul pe un ton dur. — În primul rând, sunt un om matur și independent, nu-mi poți interzice nimic. În al doilea rând, sunt fiul părinților mei și e datoria mea să țin legătura cu ei și să-i ajut. Iar tu tot timpul le faci scandaluri. Dacă vei continua așa, ne vom certa mereu.
— Dragule, dar ei pur și simplu nu mă suportă — spuse Ioana cu blândețe, realizând că riscă să piardă totul. — Vorbește cu cine vrei, ajută pe cine vrei, dar te rog doar atât: fă în așa fel încât să nu-i mai văd niciodată.
— Bine… — încercă Octavian să detensioneze situația.
Câteva luni au trăit într-o relativă liniște. Octavian încerca să-și sune părinții doar când Ioana nu era prin preajmă – de exemplu când mergea la cumpărături – pentru că nu voia certuri acasă.
Însă sora lui Mara s-a răzgândit în privința admiterii la facultate și nici măcar n-a venit ca să afle rezultatele examenelor – atât de șocată fusese de primirea pe care i-o făcuse Ioana.
De ziua mamei sale, Octavian a decis s-o felicite și i-a trimis bani acasă. Discuția telefonică despre asta a fost auzită de Ioana.
— Cum ai putut să-i trimiți atâția bani?! Dar familia noastră ce face?! — izbucni soția indignată.
— Ioana… e vorba totuși de aniversarea mamei mele; ca fiu era normal să-i fac un cadou frumos. Dacă n-am putut merge personal sau cumpăra ceva eu însumi, i-am trimis bani. Știi bine cum trăiesc ea și tata. Nu e nimic rău în asta; voi mai câștiga bani – avem suficient pentru noi doi acum că încă n-avem copii. Apropo… tu când ai de gând să te gândești serios la asta?
— Nu despre asta vorbesc acum! — țipă Ioana furioasă. — Dacă tu ai de gând să dai toți banii tăi familiei tale țăranilor ălora din provincie… atunci despre ce copii mai poate fi vorba? O să hrănim copiii lor sau ai noștri?!
— Asta e prea mult… — răspunse Octavian gândindu-se la cele întâmplate. — Ca să știi: tu ai stricat admiterea surorii mele la facultate! N-a vrut nici măcar să se întoarcă aici crezând că toți oamenii din oraș se comportă ca tine!
— Și bine face! Așa trebuie! — izbucni femeia cu adevărata față la vedere. — Aici nu trebuie primiți tot felul de țărănoi cu brațele deschise! Uită-te la tine: aproape director într-o companie mare și te porți frumos cu niște provinciali care doar îți sug banii!
— Ioana… — răbdarea lui Octavian începea serios să cedeze. — Ascultă-mă atent: ai o fixație legată de provincialismul ăsta al tău… Ai uitat cum ai venit tu însăți dintr-un sat mic? Tu ți-ai făcut viața aici datorită mie – dar sora mea n-are voie? De ce n-ar avea dreptul și ea la studii aici? La o slujbă bună? S-ar putea mărita chiar… Cu ce e ea mai prejos decât tine?
Ioana își dase seama din nou că exagerase prea mult. Se apropie de soț ca să-l îmbrățişeze dar el se trase înapoi.
— Ai depășit toate limitele… Gândește-te bine la comportamentul tău! Încep sincer să mă întreb dacă m-ai luat din dragoste… — spuse Octavian înainte de a ieși val-vârtej spre serviciu trântind ușa după el.
Ioana clocotea de furie. După părerea ei, soacra îl întorsese pe fiu împotriva propriei neveste și ea nu voia sub nicio formă s-o lase pe femeia aceea bătrână s-o distrugă complet.
Mai întâi turnase niște valeriancă pentru calmare – dar nimic n-o liniștea; furia îi ardea sufletul pe dinlǎuntru… Și atunci hotărî s-o verse asupra soacrei sale.
Formulase numărul Larisai. Aceasta răspunse crezând că nora vrea s-o felicite sau poate chiar vrea împace relațiile dintre ele – însă speranțele ei aveau repede să fie spulberate…