— Bine, atunci trebuie să ne gândim ce aducem cu noi și să dăm banii pentru masa comună, — a fost de acord Rodica.
— Ne-am gândit că trei mii de lei de persoană ar fi suficient, ținând cont că mai aduce fiecare câte ceva de ronțăit, — spunea Nicoleta. — Noi cumpărăm totul, gătim și voi trebuie doar să veniți la petrecere, când totul va fi deja pregătit.
Rodica i-a dat vecinei șase mii de lei și a decis să aducă niște rulouri simple din șuncă. Soții așteptau cu nerăbdare petrecerea; erau curioși cum va decurge totul, având în vedere grupul mare. Mihai chiar s-a oferit să se ocupe de partea distractivă a programului și a pregătit concursuri cu premii simbolice, toasturi amuzante și povești hazlii.
— Chiar ai chef să-ți bați capul cu toate astea? — nu înțelegea Rodica. — S-au oferit vecinii să organizeze evenimentul, atunci să se ocupe ei singuri.
— Ei se ocupă de masă, noi de distracție – așa toată lumea se va simți bine și va fi interesant! — spuse entuziasmat bărbatul.
În ultima zi a anului, soții au plecat în vizită într-o dispoziție excelentă și cu bucuria anticipării petrecerii. S-au îmbrăcat frumos, au luat rulourile lor și programul distractiv, hotărâți să petreacă o seară veselă.
— Cu ce avem suntem bucuroși – poftiți la masă! — îi invitase mândră gazda casei.
Vecinii se agitau încercând să se așeze în jurul unei mese mari dar aproape goale, în așteptarea bucatelor festive, pentru că aproape nimeni nu mâncase nimic toată ziua.
— Probabil că Nicoleta o să aducă mâncarea treptat ca totul să fie cald… — analiza masa modestă Mihai.
— Nu știu… poate asta e tot ce au pregătit pentru noi… — îi răspunse Rodica în șoaptă.
Și ceilalți invitați păreau nedumeriți, neștiind cum ar trebui să reacționeze. Pe masă era o farfurie cu cartofi fierți, câteva borcane cu conserve făcute în casă, salată vinegret și hering. În mijlocul acestei „compoziții” stătea ascuns un platou micuț cu salam feliat clar după numărul exact al invitaților.