«Nu văd rostul unei certe din cauza unei mese festive» — a replicat Rodica cu hotărâre în fața soțului său, pregătindu-se pentru o sărbătoare acasă.

Între o masă goală și zâmbete false, alegerea devine o povară insuportabilă.
Povești

— Poftiți, oameni buni, se apropie sărbătoarea! — îi îndemna cu veselie Mihai, de parcă cei prezenți ar fi avut de unde să prindă avânt.

La început, vecinii stăteau stingheri la masă și parcă nu îndrăzneau să se servească. Apoi au înțeles că nu mai urma nimic altceva și că nici măcar o completare a ofertei existente nu era de așteptat. Cum toți erau flămânzi, mâncarea s-a terminat în primele patruzeci de minute, iar apoi au rămas să stea triști în jurul mesei goale.

— Poate organizăm niște concursuri? — întrebă Mihai, deși nimeni nu avea chef.

— Noi cred că o să plecăm acasă, — răspunse vecinul de la etajul de jos. — Am întâmpinat anul nou, dar până dimineață n-avem cum să stăm. Oricum, la mulți ani tuturor!

— Nici noi nu ne-am propus să stăm prea mult, — adăugară vecinii de pe palier. — Puteți continua fără noi.

Mihai s-a întristat și a tăcut; Bogdan încerca stângaci să facă glume și să comenteze programul festiv de la televizor, dar totul părea penibil și neplăcut.

— Hai acasă, mi-e foame… — îi șopti el soției.

— Și mie… — confirmă Rodica.

Mai târziu, pe la unu și jumătate noaptea, scotoceau prin frigider după sandvișuri și gustări reci, pentru că Rodica nu gătise nimic din cauza planului lor inițial de a merge în vizită.

— Nu ți se pare că vecinii au păstrat banii pentru ei și-au pus pe masă doar ce aveau prin casă? — întrebă el în timp ce bea ceai peste brânză.

— Nu doar că mi se pare… sunt sigură! — îi răspunse Rodica. — Pe lângă faptul că n-a fost nimic de mâncare serios, nici măcar cartofi n-au fiert cât trebuia și au ținut ascunși castraveții murați. Noi acolo nu mai punem piciorul! Și sincer… după o asemenea „sărbătoare”, nici bună ziua nu-mi vine să le mai dau!

Rodica bănuia că ceilalți vecini gândiseră la fel și fugiseră repede fiecare spre casa lui ca să poată mânca ceva adevărat. Doar că atunci când s-au reîntâlnit cu Nicoleta nimeni n-a spus un cuvânt despre asta; toți zâmbeau și-i mulțumeau pentru organizarea petrecerii. Iar ea răspundea mândră că a fost o plăcere și că ar trebui neapărat repetat ceva asemănător pe viitor.

Continuarea articolului

Pagina Reale