A început o seară obișnuită.
Ana pregătea cina, Marian o ajuta cum putea și povesteau despre ziua care trecuse.
– Marian? Ce-i asta? Cureți cartofi? Ce mai e și asta?
– Și bună seara și dumneavoastră, Ileana.
– Ana, asta e peste orice… peste toți… E de neimaginat!
– Despre ce vorbiți?
– Ah, da, dragule, mama are dreptate! Ia curățătorul de legume, cu cuțitul coaja iese prea groasă. Nu-l certați prea tare, n-a făcut-o intenționat că a stricat atâția cartofi.
Ileana, puteți curăța usturoiul? E în frigider, dar nu acolo unde credeți – în compartimentul pentru legume. Cum adică nu v-ați dat seama în trei zile unde e fiecare lucru?
Ileana, mai curățați și niște ceapă.
Marian? Și lui Marian îi găsesc ceva de făcut. Adică ce, bărbatul nu e tot om după părerea dumneavoastră?
Ce are cu el așa? Marian, adu-mi cana aia mai aproape te rog.
Ileana, de ce stați ca leșinată acolo? Curățați usturoiul și ceapa sau mergeți să verificați matematica lui Horea. Și logica odată cu ea.
Că pune cinci mere și trei pere la un loc și îi ies opt cireșe.
– Păi corect, opt – zice nedumerit Marian.
Ana se uită la soacra ei uluită de atâta avânt.
Ileana stătea deschizând și închizând gura fără rost, cu ochii bulbucați fără sens.
De altfel voia să-i spună Anei multe lucruri! De exemplu că nu e treabă bărbătească să se învârtă prin bucătărie și să gătească!
Un bărbat adevărat nici n-ar trebui să știe unde e tigaia sau cum se face prăjeala pentru supă! Iar Marian! Marian stă și rade morcovul! Pe răzătoare! Curăță cartofi! Și atât de îndemânatic. Ce fel de fii are ea?! Credea că măcar Marian…
Și cu logica băiatului… Merele le pune cu perele și obține cireșe – dar pe de altă parte a zis răspunsul corect.
Horea clar seamănă cu Marian – zâmbea ea amar.
Ana totuși e o țoapă care îl chinuie pe bietul băiat… ah fiul meu drag… fiul meu nenorocit… doar deschisese gura Ileana ca să-și exprime obiecțiile față de nora ei țoapănită,
că aceea deja deschisese gura înaintea ei dând ordine ca un sergent major. Ileana s-a întors pe călcâie și s-a dus în tăcere să verifice temele la matematică ale lui Horea și să-i explice că merele și perele au denumirea general valabilă: fructe.
Ana împreună cu Marian au pregătit cina din colaborare; i-au chemat pe toți la masă. Ileana a alergat repede ca să-i aleagă fiului iubit cele mai gustoase bucățele.
Se uitase: el deja avea polonicul în mână turnând compot copiilor; aceștia își puneau paharele pe masă scoțând limbile afară de atâta râvnire.
Dar ce-i asta iar?
– Ana – apucase Ileana să strecoare
– A?
– D-ai naibii… păi nu-i frumos deloc!
– Ce anume? Ileana. Ce s-a întâmplat? Cine face ceva nepotrivit? Marian iar umblai prin casǎ doar în chiloţi? Sau Horea a tras una zdravănǎ? Numai din partea lor vine tot ce e rușinos. Mara tu ai aruncat ceva?
Soțul cu copiii ridicau din umeri nedumeriţi.
– Nu te prosti acum! Ai înțeles foarte bine despre ce vorbesc!
– Nu am înțeles – răspunse nora privind-o sfidător pe Ileana – chiar nu am înțeles. Explicaţi-mi. Ce nu e bine?
– Nimic nu e bine! Tu Ana eşti o gospodină proastă, o soţie inutilǎ şi o mamǎ jalnicǎ!
– Iar dumneavoastră sunteţi văd eu… foarte „jalnicabilǎ”!
– Nu există aşa cuvânt!
– Nu-mi pasǎ dacǎ există sau nu – eu îl folosesc!
– Țoapǎ!
– De la o țaopǎ aud asta!
Ileana s-a repezit la fiu-sǫ şi i-a smuls polonicul din mână trântindu-l în cratiţă şi stropind perdelele albe şi tavanul bucătăriei cu compot roşu aprins.
— Nesimţitoareo! — strigǫ Ana şi făcu un semn discret copiilor speriaţi; aceştia imediat coborârǫ umerii ridicaţi şi zâmbirǫ uşurat — au priceput că mama lor nu era furioasă şi nici supǎratǎ pe bunica — ci doar… făcea educaţie!
— Dar aveţi mâini crescute invers sau cum?! Ştiţi cât a muncit Marian pentru tapetul ȋsta?! Dar pentru perdelele astea?! Pentru compot?! Cum vă permiteţi aşa ceva?! Hai repede la loc şi aşezaţi-vā jos! Am zis repede — s-a apucat ea aici s-o facā pe comandanta. Acasā comandaţi dumneavoastrā. Aici v-am spus: jos imediat!
Şi tu ce te uiţi aşa la mine?! Dacă mă enervaţi mult ȋncep şi sã dau — toată lumea la masā ACUM!
Ileana tremurând mărunt de furie şi indignare voia s-o şteargā din bucătărie dar Ana i-o luase înainte. S-a postat ȋn faţa ei punând mâinile-n şolduri şi arătând spre masā din cap: