Inima mi s-a oprit. Ce înseamnă asta?
Inima mi s-a oprit pentru o clipă.
Nu m-am putut stăpâni și în aceeași noapte am decis să vorbesc cu el. — Andrei, trebuie să știu ce se întâmplă, — i-am spus când a intrat în dormitor. — Ce îmi ascunzi?
M-a privit, s-a frecat confuz la față și a oftat adânc. — Bine, — a răspuns după o pauză. — Am vrut să-i fac o surpriză Mariei de ziua ei.
Plănuiam să-i organizez o petrecere cu baloane, tort și cadouri.
Voia să o facă să simtă cât de mult o iubim.
Cuvintele lui au sunat atât de sincere, încât am simțit cum o povară coboară de pe umerii mei.
Toate îndoielile și temerile mele s-au dovedit a fi doar umbre. — Serios? — am întrebat, zâmbind printre lacrimi. — M-ai speriat atât de tare!
A doua zi i-am povestit cu grijă Mariei despre surpriza tatălui ei. — Știi, tata nu vrea să-ți facă rău.
El doar voia să-ți organizeze o petrecere magică.
Maria m-a ascultat, uitându-se la mine cu neîncredere, dar apoi a început să se gândească.
A doua zi, am povestit cu grijă Mariei despre surpriza tatălui nostru. Maria mă privea cu neîncredere, dar apoi s-a gândit puțin.
Mai târziu, seara, s-a apropiat de Andrei, s-a așezat lângă el și a întrebat încet: „Chiar voiai să-mi faci o sărbătoare?”
Andrei a zâmbit și a dat din cap: „Da, draga mea. Am vrut doar să fii fericită.”
Acest moment a marcat începutul schimbărilor.
Comunicarea lor a devenit mai caldă, iar neîncrederea s-a topit treptat, ca primul zăpadă sub razele soarelui de primăvară.
Noi, ca niște grădinari, am început să cultivăm cu grijă această legătură nouă, înconjurând-o cu dragoste și atenție.
Maria a început să zâmbească mai des, iar ochii ei străluceau de bucurie.
Acum mă gândesc cât de important a fost atunci să-i ascult cuvintele, să-i înțeleg temerile și să nu mă sperii de ele.
Împreună, scriam povestea familiei noastre, pagină după pagină, construind o casă în care fiecare să se simtă în siguranță.