Elena Vasilescu a considerat întotdeauna că Ioana Popescu este o femeie puternică și hotărâtă.
Chiar și fratele ei, văzând-o pe Ioana Popescu, s-a pus pe treabă: și-a găsit un job bun și și-a cumpărat un apartament.
Pentru prima dată, Mihai Ionescu a văzut lacrimi pe chipul acelei femei de oțel. — Nu am avut niciodată o familie normală, a spus ea.
Mama mea a fost singurul copil.
M-a născut când avea doar 15 ani.
Tatăl meu biologic s-a îndrăgostit de ea în aceeași zi în care s-a întors din armată.
Dar ea era doar un copil… În cele din urmă, el a fost închis, iar eu m-am născut.
Mama a terminat școala doar cum a putut, apoi nu a mai vrut nici să învețe, nici să muncească.
Elena Vasilescu a ascultat această mărturisire neașteptată și a înțeles că cel mai important acum era să nu spună nimic.
Mihai Ionescu părea derutat. — Acasă erau mereu scandaluri, veneau tot felul de bărbați, mama bea cu ei, — continua Ioana Popescu. — Odată, unul dintre acești „oaspeți” m-a pus în poală.
Aveam vreo patru ani atunci.
Atunci a venit bunica… Mai țin minte doar țipetele și poliția.
Și că mama a plecat undeva și nu s-a mai întors.
Îmi amintesc și că bunica plângea mereu și spunea că la serviciu a fost „dată afară”.
Lipsa banilor era o problemă.
Nu erau invitați oaspeți și nu mă lăsau nicăieri.
Bunica Maria Florescu spunea mereu: „Nu ai încredere în nimeni, oamenii sunt răi și vicleni, te vor jefui și te vor arunca la gunoi”.
Avea doar 54 de ani când i s-a oprit inima.
Anca Popa și Marius Georgescu s-au apropiat de Ioana Popescu și au îmbrățișat-o din ambele părți.
Și bunica lor murise recent, iar copiii îi simțeau foarte mult lipsa. — Îmi amintesc că bunica Maria Florescu făcea clătite duminica.
Dintr-un motiv oarecare, cânta mereu, iar clătitele erau subțiri, delicate, ca dantelă – exact ca ale tale, Elena Vasilescu.
Eu nu am avut niciodată o familie ca a voastră.
Nu știu ce înseamnă frați și surori, mi-e teamă că îmi veți lua căsuța bunicii și mă veți alunga.
Mi-e teamă că Mihai Ionescu va începe să bea.
Și că, dacă voi avea un copil, va fi tot atât de singur și pierdut ca mine.
M-am săturat să fiu puternică, vreau o familie, copii – și mi-e foarte frică… Toți au tăcut.
Prima a vorbit Elena Vasilescu. — Ioana Popescu, nu plânge.
Noi suntem aici pentru tine.
Mihai Ionescu, eu, Andrei Petrescu, Doina Radu – suntem mulți!
Nici nu-ți poți imagina cât de mult te admiră familia noastră.
Unii te consideră arogantă, dar chiar și Doina Radu recunoaște că ești soția perfectă pentru Mihai Ionescu. — Nimeni nu vrea să-ți ia nimic, draga mea, — a spus Mihai Ionescu îmbrățișând-o. — Ba dimpotrivă, ieri seară, la consiliul de familie, am decis să-ți plătim cursuri de design – cele mai bune pe care le vei găsi.
Am chiar și certat cine va fi primul client pentru proiectul tău de diplomă. — Am câștigat eu – am oferit cel mai mare preț, — a întrerupt-o Elena Vasilescu. — Așa că te așteptăm cu nerăbdare în Bușteni.
Avem o mică bucată de teren chiar lângă munte, am construit un hotel și acum trebuie să îl amenajăm. — Ioana Popescu, nu vezi cât de mult te iubesc toți? – a spus surprins Andrei Petrescu. – Sunt mândru că am o rudă atât de talentată.
Nu te închide în tine, uită de lucrurile rele – sunt în trecut.
Ai o familie mare și frumoasă, permite-ți să fii parte din ea!
De atunci au trecut trei ani.
Ioana Popescu a terminat cursurile, iar proiectul hotelului realizat pentru Elena Vasilescu i-a adus faimă.
Acum îmbină maternitatea cu creația: lista de clienți este rezervată pentru mult timp înainte.
Ioana Popescu și Mihai Ionescu și-au cumpărat un apartament, iar una dintre camere a transformat-o Ioana într-un spațiu pentru oaspeți: acum are o familie mare și oaspeți vin des.
Și aceștia sunt cei mai buni oaspeți.